Aproape de negăsit azi, romanul intitulat Alge pe stâncă (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998) reprezintă debutul lui Sebastian Grama ca “vinovat de cărţi”, cum se autocaracterizează. Povestea e limpede, scriitura e cam ca viaţa: merge, revine, se contrazice, se complică, bombăne, aproape că tace, urlă, devine pretext de filosofie sau de răutăţi… Probabil una dintre cele mai puţin “corecte politic” apariţii editoriale de prin 1989 încoace. Obsesiile autorului sunt acolo: Marea, puterea limbajului, fascinaţia erotică, nebunia jocului, distanţa, indiferenţa, labirintul… Greu de uitat figura personajului Aisa. Greu de uitat cifrul care îl înconjoară pe Lucius. În rest, un Sebastian Grama rebel, enervant (ca de obicei, că doar nu ne place degeaba), suprarealist, uneori sadic, minuţios, ironic şi deci aproape la fel ca mai târziu. A nu se rata volumul, presupunând că vă iese în cale!

 

(De Reporterestru)