Știți că niciodată nu m-am dat în vînt după „povestea” din spatele reconversiei clădirii istorice din spatele Pieței de flori.
Jos pălăria: e frumoasă, fațada e readusă la viață… dar atît.
Niciodată nu m-au convins vorbele alea pe care le tot auzeam: „revitalizare urbană”… „pol al creativității”… „animare a spațiului urban”… „activare comunitară”… „conștientizare publică”. Aș putea să mai caut și altele, da’ sincer mi-i lene.
În fine. Știu clădirea, știu locul – știu și locurile –; și știu că nimic de aici nu-i altceva decît o zonă mediocră.
Cît de… nimic din „revitalizare” și din „spațiu urban”!
Cît de bucureșteană e scena din fața intrării principale, unde într-un „spațiu urban” se păstrează un loc de parcare marcat cu improvizații sprijinite cu pietre…
Grozav ce ne place să ne gîndim la ce-am fost, ce sîntem și ce-am putea fi – da’ ia să ne uităm în schimb la panglica asta galbenă dintr-un „spațiu urban” care ține locul ocupat pentru cineva.
Îs niște înțelesuri aicea.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
