-0.1 C
București
vineri, februarie 7, 2025

Considerații de duminica: Modelele europene de leadership – studiu de caz Franta

In noul context continental al Uniunii Europene, dupa ce a avut loc Brexit-ul, dar si al crizei generate de pandemia Covid 19 si mai nou de războiul din Ucraina, dupa retragerea Angelei Merkel din viata politica, s-a desprins necesitatea unei reorganizari a tablei de șah europeane, pentru a recăpăta forta unei Europe care s-a arătat prea des în ultimii ani a fi dezorganizată și inabilă să facă față diverselor preocupări ale țărilor membre în materie de securitate, locuri de muncă și creștere economica, consideră Alexandru Petrescu.

Pe acest fond, asistam la diverse inițiative ale unor lideri naționali de preluare a leadership-ului european.

Intrebarea care se pune in acest context, este ce cost national comporta aceste inițiative si daca acesta este un model viabil astfel incat sa potențeze in egala masura si leadership-ul la nivel national?

Cel mai vizibil efort in acest sens este facut in ultima perioada de catre Emmanuel Macron care a sperat să facă din cele șase luni de președinție franceză a Consiliului Uniunii Europene (ianurie -iunie 2022) o oportunitate de a stabili rigorile conducerii pe care o pretinde în cadrul celor 27 state ale UE. Exercițiul a fost unul dificil, suprapunându-se, in plan national, cu cele doua tururi de alegeri din Franța, (prezidențiale si parlamentare), fiind marcat totodata de revenirea războiului în Europa, odată cu invadarea la sfârșitul lui februarie a Ucrainei de către Rusia, eveniment care a pus la încercare „suveranitatea” europeană.

Șeful statului francez este în căutarea unei conduceri pe continent

Intr-adevar, sub presedintia franceza, s-au facut progrese în problemele majore de pe agenda europeana – de la tranziția energetică la reglementarea digitală, inclusiv managementul frontierelor. Franta a reușit să coordoneze coerent răspunsul la șocul provocat de agresiunea unei țări situate la granița UE, organizând sprijin umanitar, financiar și militar pentru Ucraina, alocandu-se o cofinanțare europeană fara precedent catre o tara terta.

In consecință, liderii europeni au complimentat în ultimele zile, “voluntariatul” desfășurat de Franța, care a predat ștafeta Cehiei din 1 iulie. „Franța poate fi mândră” de președinția sa, a apreciat Ursula von der Leyen, șefa Comisiei, în timp ce președintele Consiliului European, Charles Michel, a salutat „munca gigantică” depusa de Franta pe parcursul președinției.

Șeful statului francez este în căutarea unei conduceri pe continent, într-un moment în care agresiunea rusă împotriva Ucrainei redefineste echilibrul de putere dintre cele 27 de state, Germania fiind în defensivă, incomodă cu problemele de securitate și dependența sa de gazele rusești.

Viitorul ideii de “comunitate politică europeană”, lansată la începutul lunii mai de Emmanuel Macron, la care a fost invitata sa adere si Marea Britanie, pentru a “lega”țările candidate de UE fără a grăbi extinderea, va constitui un prim test pentru a evalua autoritatea reală a liderului francez. Al doilea test, este cel referitor la posibilitatea promovării unui nou plan de redresare susținut de o datorie comună, conflictul din Ucraina indicând o recesiune la orizont. Ambele idei au fost primite cu reticenta de statele europene, fiind departe de consens.

Din pacate, “voluntariarul” lui Macron cu amprenta europeana nu are aceleasi reverberații pe plan national.Rezultatele alegerilor legislative din Franța sunt un regres pentru președintele, Emmanuel Macron. Reales în urmă cu doar două luni, este acum un șef de stat fără majoritate absolută care va trebui să-și conducă foaia de parcurs europeană.

Aparent preocupat mai mult de modul de relansare a construcției europene, pledând pentru reforme ale tratelor europene, Președintele Republicii reales în aprilie va trebui să se confrunte in propria tara, în lunile următoare, cu o situație foarte instabilă generata de absența majorității absolute, pentru prima dată de la Mitterrand în 1988 sau de la începuturile Republicii a V-a.

Franța trebuie să-și rezolve problemele legate de competitivitate economică, scăderea nivelului de educație, îmbătrânirea demografică, energie, insecuritate, imigrație și “obezitatea” statului (in timpul lui Macron necontenindu-se sa se angajeze din ce in ce mai multi funcționari publici).

In concluzie, experimentarea acestui nou peisaj politic francez va determina dacă președintele își va putea urmări ambițiile europene sau dacă Emmanuel Macron va trebui să petreacă mai mult timp negociind pentru a nu fi blocat în propria tara, fiindu-i contestata pozitia de lider national in timp ce incearca din răsputeri sa si-o câștige pe cea de lider european.

Acest fenomen merita urmarit in arealul politic european, cu focus pe strategiile altor lideri marcanti nationali de la nivelul UE si rata lor de succes in a-si pastra credibilitatea nationala in timp ce fac saltul de a se “endimencher” catre leadership-ul european (vezi Mario Draghi, sau tentativa eșuată a fostului premier Boris Johnson, de a se stabiliza intern in avântul susținerii pentru Ucraina). Revin cu analize de duminica in optica europeana, anunță Alexandru Petrescu

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie