Ies ieri la o pizza. Terasa, undeva pe la universitate, părea puțin grotească prin pustiul spațiului dintre mese. Mici picături de ploaie își ridicau mânecile, traficul din București își vedea de mersul lui, pietonii își plimbau oscioarele ici colo. La masa din fața mea se aflau trei adolescenți. Să fi avut 16-17 ani, doi băieți și o fată. Unul dintre băieți avea fața ciuntită de acnee și părea expansiv-histrionic, cu mâinile împopoțonate de inele și brățări mai ceva ca unii taximetriști loganul cu icoane; iar celălalt avea aerul copilului nesigur pe el, abuzat fizic sau psihic de către un părinte. Fata, zici că era sora mai mare (nu era, la plecare îl ia de mână pe puștiul anxios), ceva mai matură, sau așa lăsa impresia prin comparație cu ceilalți doi.

Vine ospătarul să ia comanda, nu apuc să dictez ospățul, că se întoarce la masa puștilor, vădit iritat:
– Unde plecați?
– Până aici la magazin, ne întoarcem.
– Plătiți sau lăsați pe cineva la masă.
– Ok. și rămâne anxiosul la masă, ca un făcut.
Se repliază clica adolescentină, cer nota, vine nota. Adu-mi restul la ăștia (50 de lei), zice puștiul nesigur, cu banii în mână. Ospătarul se întoarce, le lasă restul, deschide puștiul anxios port nota și scoate restul, 3 lei, pe care îi vâră în buzunar. Puștiul cu acneea zice stai, hai să îi lăsăm ceva, scoțând o monedă de 10 bani pe care o pune șmecherește în notă. Vine ospătarul, ridică port nota și se uită în zare de parcă-și zicea-n gând „grijania mamelor voastre..”.

Vax educație. Înțeleg să nu lași bacșiș pentru că nu îți permiți, nu ai fost mulțumit de servicii sau mai știu eu ce. Dar de ce angrenajul umilinței, asta nu o înțeleg. Sau dacă o înțeleg nu pot să nu o judec. Nu vreau. Desigur că ospătarul a fost doar o victimă circumstanțială în spectacolul lor de măsurare a coițelor adolescentine, dar totuși… Ăștia vor ajunge departe, dacă mențin traseul ăsta existențial fără scrupule. Mâine-poimâine îi văd în sticla televizorului, fluturând promisiunea unei Românii mai bune. Unii se nasc la 8 ani, după cum spunea un prieten.

de Constantin Nica

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.