Inginerul Eugeniu Iordăchescu a murit la 89 de ani. Cine a fost Iordăchescu? Un erou al Bucureștiului care care a salvat prin translare (mutare) biserici și clădiri civile condamnate la demolare de regimul Ceaușescu în anii ’80 .

► CONTEXT. După cutremurul de pe 4 martie 1977 regimul Ceaușescu a decis reconfigurarea centrului Bucureștiului la pachet cu redefinirea altor zone din oraș (proiectul noului Centru Civic și sistematizarea capitalei). Pentru implementare era necesar ca suprafețe vechi construite să fie eliberate de construcții și repopulate cu edificii noi. Secole de dezvoltare urbană bucureșteană au fost șterse între 1980-1989, în mai multe etape. Cartierul Uranus și Cartierul Evreiesc au fost cele mai afectate. Inginerul Eugeniu Iordăchescu a venit însă cu o metodă pentru a salva anumite edificii-simbol: translarea, adică mutarea clădirilor marcate pentru demolare din calea noilor construcții ceaușiste.

► BISERICI TRANSLATE. Bisericile au fost de-a lungul secolelor puncte-cheie ale mahalalelor devenite cartiere, de aceea au o semnificație specială pentru comunitățile locale. Între 1982-1988 au fost translate biserici, clopotnițe sau palate bisericești pentru a le da la o parte din calea blocurilor care placau noile artere trasate sau arterele vechi supralărgite. Astea sunt lăcașurile de cult ortodoxe mutate în București:

• Biserica Olari (Calea Moșilor)
• Biserica ansamblului Schitul Maicilor (str. Schitul Maicilor, dealul Arsenalului / cartier Uranus)
• Biserica Sf. Ioan-Nou (Piața Unirii)
• Biserica și clopotnița ansamblului Mănăstirii Mihai-Vodă (str. Arhivelor, dealul Mihai-Vodă / cartier Izvor)
• Palatul Sinodal din complexul Mănăstirii Antim (str. Antim)
• Biserica Sf. Ilie-Rahova (Calea Rahovei)
• Biserica Sf. Gheorghe-Capra (str. Fântânica / cartier Pantelimon)
• Biserica Sf. Ștefan – Cuibu’ cu Barză (str. Știrbei-Vodă)

► CLĂDIRI CIVILE TRANSLATE. Comunicatul BOR prin care e anunțată moartea lui Iordăchescu nu face referire la translarea a 3 blocuri moderniste cu influențe art deco din anii ’30 .
Ele au fost mutate pentru a se lărgi șoseaua și a le încadra în aliniamentul definit de blocurile noi, ridicate după 1960:

• Blocul din Piața Iancului (șos. Mihai Bravu colț cu b-dul Republicii, azi b-dul pache Protopopescu)
• 2 blocuri pe șos. Ștefan cel Mare (tronson str. Tunari – str. Aurel Vlaicu)

► RECUNOAȘTERE. Iordăchescu a fost o figură discretă după 1990 și nu multă lume știe de el, nu știe nici măcar despre clădirile salvate de el prin metoda inovatoare. Dincolo de cetățenii de rând, entități sau instituții de stat nu i-au recunoscut suficient contribuția la păstrarea istoriei Bucureștiului:

• Biserica Ortodoxă Română. BOR îi e datoare vândută lui Iordăchescu și tot ce a putut să-i ofere a fost o decorație amărâtă, Crucea Patriarhală, în 2016 .

• Președinția României. Niciunul dintre președinții post-1989 ai României nu a găsit de cuviință să-l decoreze pe Iordăchescu măcar cu Ordinul „Serviciul Credincios” dacă nu cu decorația supremă, Ordinul „Steaua României”. Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis l-au ignorat pe Iordăchescu.

• Primăria București. Niciun primar post-1989 al capitalei nu l-a onorat pe Iordăchescu, care ar fi meritat măcar cheia orașului. Halaicu, Lis, Băsescu, Videanu, Oprescu și Firea n-au considerat că trebuie băgat în seamă omul ăsta. Primăria n-a schițat niciun gest la moartea inginerului, nu a existat niciun comunicat oficial. Cele 3 blocuri translate aparțineau statului la vremea translării.

► CONCLUZII. Deși s-a reușit salvarea câtorva clădiri, valoarea lor istorică a fost redusă prin decontextualizare, adică extragerea din configurația veche și reașezarea într-o configurație nouă, fără nicio legătură cu ce fusese înainte. Cu toate astea, munca incredibilă a inginerului Iordăchescu nu trebuie uitată pentru că edificiile salvate prin translare sunt de fapt ancore ale unui București dispărut.

foto: arhiva Agerpres

de Raiden