O bună vreme a fost – cum să zic – acceptabil.

Diferențele dintre sectoarele Capitalei erau de turație – într-unul lucrurile se mișcau, într-altul stagnau; se mai schimbau primarii și se-ntorcea roata; nu existau discrepanțe de locuire.

Cu vremea, aceste diferențe au început să se mărească, discret: aici puteai plăti impozitul la Poștă, dincolo la CEC; dar – iarăși – discrepanțele nu apăruseră cu adevărat.

Lucrurile s-au stricat ireversibil și iremediabil în ultimul deceniu.

Deja problema bucureșteanului nu mai e că vecinului de peste stradă i se mătură strada zilnic și lui doar săptămînal.

La naiba! Trăim de-a dreptul separat, după standarde și reguli diferite.

Acestea sînt reguli pe care nici unul dintre noi nu le-a ales.

Acestea sînt reguli impuse de cineva care n-a fost ales să impună asemenea reguli.

Primarii de sector s-au lăsat păgubași taman din făcut administrație – banala, simpla, modesta administrație – exact ceea din ceea ce face orice oraș civilizat să fie civilizat.

Primarii de sector au ambiții, vor să ctitorească, vor să intre în istorie, vor să facă istorie…

Nu-mi dau seama ce-i mai poate opri pe acești mici dumnezei să se cace pe simboluri și pe unitatea orașului – toate la adăpostul grohăitor al scuzei: „lăsați-ne să facem, nu ne opriți, vrem ca cetățenii din sector să trăiască bine!”

În sectorul 3 s-au reinventat acum patru ani indicatoarele stradale iar în sectorul 4, acum, se reinventează indicatoarele stațiilor transportului public bucureștean!

Nu-i mai poate opri nimic pe ăștia; dacă mîine vreun vătaf o să vrea ca polițaii din sectorul lui să poarte pălării de cowboy, să nu ne mire.

de The Hungry Mole