Din cînd în cînd, drumurile mă poartă-n zona Otopenilor: ba pe Deneu, ba pe Centură – după cum mi-i norocul.

De fiecare dată nu mă pot opri să mă minunez de cît ne-a dus mintea atunci cînd am vrut să „rezolvăm” situația traficului în zona asta.

Aici – pentru cine nu știe – e locul unde șoseaua de centură se mută dintr-o parte într-alta a căii ferate; pe scurt, ca să mergi pe Centură, trebuie să traversezi șinele. Adaugi și fireștile conflicte de trafic stînga-dreapta cauzate de cei cei ce intră și ies și te iei cu mîinile de cap.

Fiindcă așa nu mergea, acum vreo 15 ani s-a construit o mîndrețe de pod, care-ncepe după dedesubtul podului vechi de peste Centură și traversează calea ferată: gata, mașinile nu mai trebuiau să stea la barieră.

Ce nu s-a rezolvat nici acum, cu toate cîcîielile și experimentele făcute pe pielea șoferilor, este cum intri pe Centură, venind de pe DN1: dacă ai drum în stînga, spre Mogoșoaia, trebuie să ocolești… doar doi kilometri jumate. O iei pe Centură spre Tunari, urci podul nou, stai să-ntorci la un giratoriu, mai urci odată podul nou și de-abia apoi ai terminat treaba. Altfel nu se poate!

de The Hungry Mole

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.