Se face ca, intr-o zi, viata tumultoasa a cetatenilor este data peste cap de o minune: trotuarele se innoiesc.
Dispar „biscuitii” si reapare asfaltul. O stradanie plina de impetuozitate asigurata de un constructor zelos. Unul care n-are reguli de santier si nici bun simt de prestator public.
Probabil ca e un favorit al vreunei primarii, caci pare sa fie o lucrare in forta pe care nicio autoritate nu o supravegheaza.
Traficul auto se transforma in cursa de strecurat printre obstacole.
Pietonii se trezesc cu usi si porti de acces direct in gropi. In plus, calca pe unde apuca, chiar si pe carosabil.
Praful se imprastie vartos in toate directiile.
Oamenii sunt vanati sa-si mute masinile unde vad cu ochii in zare.
Zgomotul metalic de pickamere, excavatoare si alte scule industriale se revarsa de la cantatul cocosilor pana la reluarea ambuteiajelor, spre seara.
Un santier mobil in aer liber s-a pus in scena pentru mii de vietuitori ai strazilor nedemne de fostele pavaje.
Nimeni nu stie de ce acum cand e perioada cea mai aglomerata in oras, cat dureaza lucrarea si in ce conditii. Scuzele acelea cu disconfortul creat nu le mai arunca nimeni pe un panou.
Sa fim oare multumiti ca avem astfel de lucrari? Unii se vor lauda cu realizarea. Altii vor incasa banii. Si noi, beneficiarii indirecti, ne vom minuna.
De ce nu-i pasa nimanui de viata noastra? Unde sunt semnalizarile de siguranta, avertizarile de circulatie, normele de buna convietuire si respectul fata de curatenie in spatiul public?
Poate ca n-am stiut sa alegem cu grija.
Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
