O bună bucățică de oraș, cea de peste Eminescu, cuprinsă între Aurel Vlaicu și Tunari. Mai puțin mizeră și pitorească decît cea care se duce-nspre Viitorului… mai puțin prăpădită decît cea ce se-ntinde spre Piața Galați… mai discretă decît cea care se-apropie de Dacia.
Străzi plăcute, liniștite, cu arhitectură nobilă, care de fiecare dată te bucură.
Cîteva vești de pe aici. De ce nu? Să le vedem. Chiar pe Icoanei, se renovează blocșorul ăsta. Va păstra cît se poate și cît s-a reușit. Altfel nu știu cum să zic.
Mai acana, la răspîntia cu Domnița Ruxandra, clădirea cunoscută a restaurantului „Zexe” e la a treia împrospătare. Imaginile, prezentate cronologic, ne arată că revine spre alb-griul ăsta rece de care se face exces în ultima vreme.
Dac-am pomenit de Domnița Ruxandra, s-o pornim în jos pe ea, întîlnind o casă norocoasă. Renovată mulțumitor acum niște ani, iată că operațiunea se repetă, păstrînd ce era bun.
Tot pe-aici – dar în cealaltă direcție, spre rondul cu benzinăria din Vasile Lascăr – ne aducem aminte de frumusețea asta pierdută.
E dezgustător ce i-a luat locul; una din cele mai scîrboase edificii „pseudo-istorice” din Capitala noastră.
Părăsim, tiptil, zona, trecînd Tunarii și luînd-o pe strada Erou Ion Călin, unde pe locul unei căsuțe s-a strecurat o… o chestie.
Chestie e: altfel nu știu să-i zic! Vedeți și voi, na:
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
