Scenă, în Piața Amzei, la o șaormărie cu mese afară. O bătrână străvezie, om al străzii, mânca miere dintr-un borcănel, lăsat/dat de cineva, probabil. În momentele alea pentru ea lumea nu mai exista. Scotea niște sunete fără sens, nu cuvinte, doar sunete, și înghițea lacomă lichidul ăla auriu, care are tot mai puțină legătură cu mierea. Când am ieșit din magazin, dispăruse. Borcanul era acolo, pe un colț de poliță, cu puțină miere pe fund. O lăsase pentru alții? Rezervă pentru mai târziu? Dumnezeu știe…
de Constantin Gheorghe
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
