4 Iulie e ziua națională a SUA, așa că merită evocat un episod al relațiilor dintre România și Statele Unite. În ianuarie-februarie 1958, a avut loc la Sala Dalles din București expoziția „Arhitectură contemporană din S.U.A.”.

► CONTEXT. În 1958, Bucureștiul era capitala Republicii Populare Romîne (RPR), aflată ideologic în opoziție față de SUA, consecință directă a intrării României în sfera de influență sovietică după al Doilea Război Mondial. Totuși, 1958 a marcat retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României. Conducerea RPR în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretar al Partidului Muncitoresc Romîn (PMR) și Emil Bodnăraș, fost Ministru al Forțelor Armate și Ministrul Transporturilor și Telecomunicațiilor la data pozei, discutase acest pas încă din 1956. În urma negocierilor subterane încă neelucidate nici în prezent, în 1958 România devine primul stat-satelit al URSS fără prezență militară sovietică pe teritoriul său. Scrisoarea lui Nikita Hrușciov, prim-secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), din 17 aprilie 1958 către Comitetul Central al PMR spune: „Dragi tovarăși, (…) după părerea noastră, acum nu mai este necesară șederea trupelor sovietice pe teritoriul Republicii Populare Romîne”. Expoziția despre SUA, o inițiativă extrem de curajoasă în contextul social, politic și ideologic al epocii, poate fi văzută în cheia asta, ca o prefațare a scrisorii lui Hrușciov.

► ARHITECTURA MIDCENTURY. Ce puteau vedea cetățenii RPR la Sala Dalles în 1958? „Arhitectura contemporană din SUA”, în fapt arhitectură midcentury, era oglindirea stilurilor internațional și Bauhaus în SUA postbelice, de la mijlocul anilor ’40 până la finalul anilor ’60. În România, aceste stiluri sunt cunoscute mai degrabă ca modernism art deco, manifestat în București în anii ’30, sau ca modernism postbelic (cu variațiunea modernism socialist), după al Doilea Război Mondial. Arhitectura midcentury se inspira și din cea scandinavă a vremii, mergând pe simplitatea liniilor și formelor și simbioza cu natura. Acest stil era folosit cu prepondereță la proiecte rezidențiale ample, celebrele suburbii americane ale anilor ’40-’50 (vezi Levittown), populate de proiecte-tip cu camere spațioase și ferestre mari, decorate minimalist. Alternativ, existau proiecte rezidențiale unicat care foloseau minimalismul, funcționalismul, jocul lumini-umbre, alternanța plin/gol și a formelor simple, elegante. Exemplu: vilele din orașul Palm Springs, statul California. Am discutat despre Dinah Shore Palm Springs Estate comparat cu Complexul Rucăr din București, aici –> bit.ly/38q9k96

► SALA DALLES. Generațiile actuale nu vor recunoaște imobilul din poză ca fiind Sala Dalles. Ridicată în 1932, construcția initială în stil rațional cu elemente art déco, retrasă de la stradă, avea rond/spațiu verde în față. La finalul anilor ’50, spațiul din fața clădirii inițiale e ocupat de un bloc-plombă, lipit de sediul original, pe care-l extinde cu un spațiu cu etaj spre bulevardul Bălcescu. În anii ’50, Sala Dalles era sediul Universității Cultural-Științifice București.

Se poate spune că expoziția „Arhitectură contemporană din S.U.A.” a fost unul dintre ultimele evenimente la Sala Dalles înainte de construirea blocului-plombă. Lucrările au demarat la câteva luni după finisajul expoziției. Încă ceva: stilul de viață lejer postbelic sau luxul minimalist accesibil tuturor („populuxe”) avea să fie apanajul elitelor din PMR la București, care au locuit în vile inspirate de arhitectura midcentury din SUA în cartierul Primăverii. Oamenii de rând aveau să locuiască în cartierele-dormitor, unde minimalismul se traducea adesea prin austeritate.

de Raiden

foto: arhiva Agerpres

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.