Fosta Fabrică de Trăsuri „Hermann Rieber”, de pe strada Romulus din fostul cartier evreiesc bucureștean, e dovada clară că administrațiile centrală și locală nu-s interesate să promoveze și să profitabilizeze clădirile emblematice din capitală. Cum să ai cea mai mare construcție în stil neogotic pur din oraș, de la 1900, din „Micul Paris” după care se topesc toți și să n-o consolidezi, să n-o restaurezi să n-o deschizi publicului ca hub cultural alternativ?
În poză e vechea hală de producție a fabricii, unde au fost construite chiar și caleștile familiei regale a României. Dacă în anii 2000, te hărțuia verbal ofițerul MAI care păzea clădirea asta, acum poți să-i pozezi în voie ornamentele în degradare. Aici e un simplu depozit, o arhivă și atât. Interioarele superbe sunt umplute de rafturi cu bibliorafturi și dosare pe ele. Adică fix ce s-ar putea amenaja într-o hală pe Centură, de exemplu, fără a ține închisă cu nesimțire maximă o bijuterie arhitecturală care chiar ar putea deservi frumos comunitatea locală. Astfel de conversii culturale nu fac obiectul Guvernului și Primăriei București, ambele de rit nou, curat, anticorupt, dar mai ales e-șu-aat.
Spor la privit clădirea asta pe dinafară, că atâta aveți voie, sarakilor! Nu cumva să dați mai departe poza, nu avem nevoie să se știe de cazul ăsta.
Raiden
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
