A fost o vreme când minimalismul, funcționalismul și geometria surprinzătoare aduceau valoare adăugată dezvoltării urbane în București. Asta se întâmpla acum mai bine de jumătate de secol. Uite un vestigiu uitat din vremurile alea: intrarea spre patinoarul Floreasca din parcul cu același nume.

CONTEXT. Parcul Floreasca a apărut pe locul fostei Gropi, o mahala insalubră cu locuințe modeste lângă Hala Ford de pe Calea Floreasca (ridicată în anii ’30). Pentru regimul comunist, asanarea Gropii a fost o temă de propagandă la finalul anilor ’50 și începutul anilor ’60, când parcul amplu de azi a luat locul ulițelor desfundate și caselor de acolo. Pe latura vestică a parcului, arondate la strada Aviator Ștefan Protopopescu, au apărut după 1962 6 blocuri-punct (denumire inițială), în fapt blocuri-turn. Chiar există reportaje TV din epocă în care foști locuitori ai Gropii se bucură de apartamentele moderne din blocurile-turn și stau pe bancă în parc, pe locul fostei lor case sau străzi.

PATINOARUL. Apărut și el odată cu parcul, era una dintre atracțiile principale. Intrarea, construită în 1965, se distinge prin formele hexagonale surprinzătoare. Inițial exista iluminare cu neoane prinse pe fiecare pilon și bănci de o singură persoană, tot hexagonale, de jur-împrejur. Conceptual, intrarea se încadrează în estetica epocii, a urbanismului liber postbelic, similară cu stații de autobuz din aceeași perioadă, din Republica Populară Română și Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, de exemplu. În prezent structurile hexagonale, spoite neglijent, au rolul de intrare spre un restaurant care funcționează în anotimpurile calde pe locul patinoarului.

CONCLUZII. Filozofia „less is more” e azi uitată și „more is more” e la putere. Bunul-simț estetic, mai ales în sfera oficială, e inexistent, rezultat al inculturii, imposturii și incompetenței. Liniile simple ale modernismului postbelic sunt neînțelese în prezent, considerate „plictisitoare”, „comuniste”, chiar „sărace”. Abordarea kitschoasă, stridentă, excesivă și agresivă vizual e la ordinea zilei când vine vorba să construiască statul ceva. Dacă autoritățile nu-s capabile de bun-simț și respect pentru București și locuitori, cum pot controla ce construcții dezvoltă privații? Nu controlează sau controlează selectiv. Csf ncsf.

Mergeți la parcul Floreasca, merită o plimbare!

de Raiden