Undeva in viata mea anterioara – cea din epoca multilateral dezvoltata – am luat cunostinta cu doua dintre metehnele adanc inradacinate in societate: ipocrizia si dublul limbaj.
Priveam cumva mirat schimbarile bruste de comportament ale unor oameni care se jurau ca fac ce stiau ca nu vor face.
Pe altii nu-i intelegeam fiindca se exprimau intr-o limba romana codificata.
Mi am spus ca asa trebuie sa fie lumea in care traim.
Dar firav, apoi apasat, m-am refugiat in literatura, muzica, film si teatru. Acele colturi gri ale unei societati intunecate.
Prin aceste subterane aparent salbatice, aflate insa sub constanta domesticire ideologica, mi-am petrecut adolescenta.
Si astfel, spre deosebire de numerosi colegi de generatie, ajunsi acum discipolii democrati ai tovarasilor de altadata, m-am regasit, bizar, in tipologia individului inadaptat din tinerete.
Inca pretuiesc realizarile artistice si franchetea oratorica. Sau onestitatea si loialitatea fata de principii, nu doar fata de oameni.
Iar deseori retraiesc trecutul cu vigoarea uimitoare a prezentului.
Mi-am amintit de acele vremuri prin intermediul textului admirabil al lui Aurel Baranga (Aurel Leibovici) – Interesul general (1971).
Baranga era un cadru de nadejde al partidului, autorul versurilor imnului de stat si fondator al revistei satirice de mare succes „Urzica”.
De buna seama, un controlor pur sange al cuvintelor emanate public.
Totusi, acest text, care a ajuns o capodopera a dramaturgiei nationale, este dovada ca pana si cel mai fidel camarad, daca stie sa manuiasca arma cuvantului, poate produce fisuri in monolitul de partid.
„In Ministerul Construcțiilor de Mașini Paralele, acolo unde fiecare funcționar, fiecare șef și fiecare sub-șef are o agendă proprie pe care o adaptează continuu după cum bate vântul…”
Genul satiric insoteste aproape fiecare replica a personajelor, iar dialogurile sunt, cu toata cenzura perioadei, o ironie permanenta la adresa moravurilor si abuzurilor tovarasilor.
Raman, insa, atasat emotional de o butada aproximativa a autorului:
Cea mai nociva inventie a contemporaneitatii este adjunctul de sef. In pofida legii gravitatiei acesta sapa intotdeauna in sus.
Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
