În sezonul rece, Bucureștiul intră într-o configurație previzibilă: traficul rămâne constant, episoadele de arderi ilegale continuă să apară, iar peste acest fundal se adaugă încălzirea rezidențială. Rezultatul este un aer mai greu de respirat, în special în nopțile reci și fără vânt, când particulele fine se acumulează aproape de sol.
Un raport dedicat calității aerului în Capitală arată că, iarna, încălzirea rezidențială devine factorul dominant în poluarea aerului din București.
Încălzirea rezidențială, piesa mare din puzzle-ul poluării de iarnă
Potrivit raportului „AerArs” al Centrului pentru politici durabile Ecopolis, încălzirea rezidențială ar genera aproximativ 70% din poluarea aerului în București pe timpul iernii. Contribuția nu vine dintr-o singură sursă, ci dintr-un amestec:
- sistemul centralizat (CET-uri și rețea) — unde producătorul de energie termică susține că funcționează în parametri și în limitele de mediu aplicabile;
- încălzirea individuală — centrale de apartament, sobe, diverse tipuri de combustibili solizi, inclusiv situații unde se ard materiale improprii.
Această diferență contează: în timp ce producția centralizată este, în general, monitorizată și reglementată, încălzirea individuală este mult mai fragmentată și mai greu de controlat la nivel de cartier sau stradă.
România încă se încălzește masiv cu combustibili solizi. Și asta se simte și în jurul Capitalei
Estimările citate în raportul AerArs indică un ordin de mărime relevant la nivel național: aproximativ 3,5 milioane de gospodării s-ar încălzi cu foc (lemn/combustibili solizi), iar în București–Ilfov ar fi în jur de 80.000 de gospodării în această categorie.
Chiar dacă Bucureștiul este perceput ca un oraș „de blocuri”, periferia și zona metropolitană au cartiere întregi de case unde încălzirea pe lemn sau cărbune rămâne opțiunea dominantă, mai ales în lipsa racordării la rețele moderne sau din motive de cost.
De ce sobele pe cărbune și lemn sunt problematice
Raportările și analizele citate în spațiul public arată că sobele pe cărbune tind să aibă emisii mai mari de poluanți, iar eficiența lor este adesea scăzută. Lemnul urmează în clasament, iar soluțiile cu emisii mai reduse sunt cele bazate pe surse mai curate și tehnologii moderne (inclusiv soluții regenerabile). În teren, însă, realitatea este influențată de prețuri: combustibilii solizi rămân o opțiune mai ieftină pentru multe gospodării.
În plus, în zonele periferice, problema se agravează atunci când, pe lângă lemn, sunt arse deșeuri sau materiale improprii, episoade care sunt greu de cuantificat, dar sunt resimțite acut de locuitori.
Efecte de sănătate: cifrele care pun presiune pe politici publice
La nivel global, Organizația Mondială a Sănătății estimează că poluarea aerului este asociată cu aproximativ 7 milioane de decese premature pe an.
La nivel european, Agenția Europeană de Mediu publică evaluări periodice privind povara asupra sănătății. Pentru România, estimările EEA folosite în analize recente indică, pentru anul 2022, aproximativ 17.900 de decese atribuite expunerii la particule fine (PM2.5) peste nivelul recomandat de OMS; separat, sunt estimate și decese atribuite expunerii la ozon (O3) și dioxid de azot (NO2) peste ghidurile OMS (aceste valori sunt raportate distinct și nu se însumează pentru a evita dubla numărare).
Cu alte cuvinte: chiar și fără „catastrofe” vizibile, poluarea funcționează ca un risc cronic, care se acumulează și lovește mai puternic în copii, vârstnici și persoane cu boli cardiovasculare sau respiratorii.
Costuri: poluarea nu rămâne doar o problemă „de disconfort”
O analiză citată public estimează că, în București, costurile de sănătate asociate poluării aerului ar ajunge la aproximativ 3.000 de euro pe persoană, argument folosit în discuțiile despre măsuri de reducere a emisiilor urbane (precum zone cu emisii reduse, transport public mai eficient și măsuri de control).
De ce iarna e mai rău: „capacul” meteorologic și vârfurile de seară
Sezonul rece are două particularități care amplifică poluarea:
- crește masiv numărul surselor active (încălzire în locuințe, centrale, sobe);
- condițiile meteo pot „ține” poluanții aproape de sol (inversiuni termice, lipsa vântului), în special seara și noaptea.
De aici apare paradoxul cunoscut: uneori, nu în zilele cele mai aglomerate, ci în nopțile reci și calme, aerul devine cel mai greu.
Ce rămâne de făcut: măsuri țintite, nu doar campanii
Dacă încălzirea rezidențială este principalul contributor iarna, soluțiile nu pot rămâne doar la nivel de recomandări generale. În termeni de politici publice, discuția reală se duce către:
- modernizarea accelerată a încălzirii rezidențiale (eficiență, combustibili mai curați, alternative);
- control și sancțiuni pentru arderi ilegale;
- date și monitorizare urbană mai densă (ca să poți interveni țintit, cartier cu cartier);
- reducerea emisiilor din trafic în zonele cele mai încărcate.
Până atunci, Bucureștiul rămâne prins în aceeași ecuație: iarna, aerul se degradează nu dintr-o singură cauză, ci din suprapunerea mai multor surse — iar încălzirea locuințelor ajunge să facă diferența majoră.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
