2018 a fost un an greu din toate punctele de vedere. Isteria politică non-stop 24/7 a fost omniprezentă. În 2018 România trebuia să marcheze cu solemnitate 100 de ani de la Marea Unire din 1918 – Anul Centenar, sintagmă demonetizată deja. Am avut comunicare deficitară a semnificației lui 1 Decembrie 1918, naționalism patriotard deșănțat, istorie mistificată, nostalgie grețoasă după o perioadă pe care nimeni din cei de acum n-a trăit-o și irosirea revoltătoare a banului public pe proiecte și monumente inutile.
• În loc de colaborare instituțională între puterile statului am avut război politic deschis pe toate fronturile, în țară sau în instituțiile Uniunii Europene, de mai are puțin Curtea Constituțională (CCR) și decide dacă e ok ananasul pe pizza sau nu.
• În loc de transparență și eficiență a actului de guvernare am avut bâlbâieli, corecturi din mers, ajustări care au adus struțocămile jenante.
• În loc de solidaritate atât de necesară într-o țară profund divizată din multe puncte de vedere am avut dezbinare între categoriile socio-profesionale și între generații. Divide et impera, rețeta veche.
• În loc de toleranță am avut discursul urii (vezi referendumul pentru redefinirea familiei în Constituție) pe toate palierele și discriminare, specularea politică meschină a fricii de necunoscut și manipularea prin omitere sau distorsionare de informații.
• În loc de stat laic de secol 21 am avut încă un an de republică ortodoxă, în care o entitate privată – Biserica Ortodoxă Română (BOR) – a primit discrieționar fonduri de la administrațiile locale și centrală, în principal pentru o catedrală-mamut inutilă în București.
• În loc de Opoziție pe bune în Parlament în sensul propunerii unui program de guvernare alternativ, a unui Guvern din umbră viabil, venirii cu inițiative legislative relevante, am avut scandal, circ, minciună și manipulare. Beneficiul adus cetățenilor? Zero.
• București: în loc de începerea rezolvării problemelor sistemice, profunde ale capitalei, în loc de bifarea agendei reale a cetățenilor, am avut pâine și circ, o reorganizare ilegală a Primăriei și un simulacru de implementare a unor inițiative ok ca idee dar slabe în realitate.
România a experimentat în 2018 un fel de terapie de grup combinată cu dialogul surzilor: toată lumea a țipat ce a vrut, cum a vrut, a înjurat, a jignit, absolut nimeni n-a ascultat argumente și n-a încercat o abordare rațională.
Ar fi frumos să presupunem că 2019 va fi mai bun, dar e an electoral (alegeri europarlamentare + prezidențiale), așa că din păcate starea de conflict va persista, cel mai probabil, ba chiar va escalada.
În tot contextul ăsta e foarte greu de menținut poziții echilibrate și exprimat opinii uneori nepopulare, dar non-afiliate niciuneia dintre părțile aflate în „război”. Mulumim celor care au rămas alături de noi și în 2018, Rezistența Urbană continuă și intră în al 13-lea an de existență.
Ah, probabil că evenimentul pozitiv al finalului de an rămâne lansarea filmului „Bandersnatch”, marca Black Mirror.
de Raiden
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
