Să știți din prima: e vorba de comerțul ăla, de zi cu zi. De magazin – de locul unde ajungem fiindcă-i la îndemînă, fiindcă ne aflăm pe repezeală, fiindcă… așa ne-am obișnuit.
Sigur: n-am cum să le bat pe toate, și nici nu trebuie. Zic și eu acolo de cele la care ajung.
„Kaufland” – rămîne numărul 1, din mai multe puncte de vedere: sortiment modest, dar știut; timp rezonabil petrecut la casele „self-service”; prețuri mai mici ca la următorul de pe listă. Lipsuri neobișnuite, periodic, din pricina vreunor probleme pe lanțurile de distribuție.
„Carreforur” – mai bogat… și atît. Păstrează felu-n care te „fură” (nu în sensul ăla rău) să cumperi mai multe, fiindcă-ți fac cu ochiul. Perfect în continuare pentru experiența de a-ți plăti singur cumpărăturile.
„Mega Image” – încă și mai sărăcăcios în varietatea sortimentelor. Altminterea, de-ncredere și – mai ales – mereu în drum.
„Profi” – la el, sincer, aproape niciodată-n București, dar mereu în provincie. Enervant pentru mocăiala de la case. Habar n-am de ce parcă niciodată nu se mișcă.
„Lidl” – experiment pe jumate reușit cu casele „self-service”; nu știi niciodată la ce va apărea o eroare. Bun și ieftin acolo unde poate fi ieftin. Cu lipsuri uluitoare în unele produse proprii.
„Penny”, „Auchan”, „Cora” și altele – păi nu prea știu, așa că n-am ce să zic de ele.
În rest – știți – scump.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
