Zilele trecute, primarul general s-a gândit să dea înainte cu demolarea Cathedral Plaza, clădire considerată ilegală de instanţele de judecată. Acum, cu oarecare jenă în taste, recunosc că nu ştiu cum se repartizează astfel de cazuri judecătoriilor. Pare bizar că un litigiu între o arhiepiscopie cu sediul în Bucureşti şi o societate cu sediul în Bucureşti, în jurul legalităţii construirii unui edificiu în Bucureşti, este rezolvat irevocabil de curtea de apel Ploieşti, fiind dat peste cap apoi de curtea de apel Suceava. După aceea, în aceeaşi cauză, Tribunalul Dâmboviţa dispune demolarea iar curtea de apel Ploieşti (din nou) o întoarce ca în oraşul respectiv şi zice că demolarea decisă este irevocabilă. Mă intreb ce părere ar fi putut avea judecătoria Babadag în această speţă … Una peste alta, situaţia este una care evidenţază fie neclaritatea legii, fie şubrezimea sistemului nostru de justiţie care decide lucruri de neînţeles. De neînţeles pentru mine este cum poate fi considerată această autorizaţie ilegală doar pentru că a fost semnată de primarul sectorului 1 şi nu de primarul general în condiţiile în care această competenţă de autorizare, conform legii 50/1991, art. 4 litera d), coroborate cu prevederile aceluaşi articol, litera c), ERA A PRIMARULUI DE SECTOR în februarie 2006. Zic asta pentru că februarie 2006 (luna autorizării) este în intervalul de timp dintre intrarea în vigoare a Legii 119/2005 (de aprobare a OUG 112/2004, care lăsa primarului general doar autorizările asupra monumentelor clasate, nu şi a zonelor lor de protecţie ori a zonelor protejate) respectiv a Legii 261/2009 (care aprobă cu modificări OUG 114/2008, redefinind competenţele primarului general prin raportare la art. 3 lit. b) a legii, la acea dată excluzându-se oricum zona de protecţie a monumentului istoric menţionată în forma din 1991 a legii, speţa litigiului fiind legată tocmai de situarea în zona de protecţie a monumentului). Oricum ar fi, investitorului nu i se poate găsi nicio culpă, el construind în baza unei autorizaţii de construire care şi-a făcut efectele juridice până la recepţia la terminarea lucrărilor din 2010 în timp ce autorizarea a fost declarată ilegală abia prin 2011. Adică putem spune că, dacă această clădire este ilegală, vina este exclusiv a autorităţilor publice care s-au bâlbâit în competenţe din cauza unui cadru legislativ mult prea, ba aş zice chiar excesiv de fluctuant. Cumva poate părea normal ca unii “influenceri” politici din PSD să încurce borcanele şi să arunce perdele de fum de tipul: “Ar fi interesant, de exemplu, de aflat ce părere are domnul Nicușor Dan despre arhitectul-șef al Capitalei de la finalul anilor 2000, cel care a autorizat construirea Cathedral Plaza. De curiozitate!”. E uşor înspăimântător (totuşi) pentru că acest domn care zice asta a fost şi ministru şi e şi vicepreşedinte al organizaţiei sale din sectorul care a emis autorizaţia buclucaşă, deci ar trebui să înţeleagă de ce arhitectul şef al capitalei n-are treabă în autorizarea respectivă sau măcar să aibă el curiozitatea de a înţelege problema înainte să bage şopârle. Ar fi mai multe de scris, poate în altă parte, unde ultimul articol a rămas din timpul pandemiei. În imagine, de la dreapta la stânga, se văd a doua cea mai înaltă clădire din Bucureşti până în 2007 (după Casa Scânteii) şi Cathedral Plaza, turn care ar trebui demolat pe banii noştri. Cred eu că vom plăti noi toţi milioanele de euro reprezentate de despăgubiri şi de costuri efective de demolare pentru că acea culpă a ilegalităţii este doar a autorităţilor publice care ne reprezintă atât de jalnic. Cadrul de mai jos este unul ceva mai larg, în care intră şi pasajul Basarab, cu Palatul CFR şi colosul din calea Griviţei.
de Adrian Craciunescu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
