Îmi aduce aminte de studenție. Ca să vorbesc cu ai mei, la Slatina, trebuia să mă târăsc până în centru, la Palatul Telefoanelor, care avea o sală plină cu cabine telefonice, undeva pe lateral, pe strada care cobora spre Sărindar. Cumpărai fise, vorbeai la un telefon automat. Nu, făceai un apel cu taxă inversă, și așteptai să te cheme operatoarea la una dintre cabine. Nu aveam noi confortul studenților din clasa de mijloc americană, cum sunt fetele din fotografie. Dar avea farmecul ei tehnologia ”primitivă” din epocă. Vremuri…
”Nu existau telefoane mobile în anii 1970, așa că studenții din acest cămin de fete făceau adesea coadă pentru a suna prietenii și familia.”
Constantin Gheorghe
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
