Bucureștiul are un anotimp care nu apare în calendar: sezonul în care se termină vacanțele, încep școlile și orașul pare, dintr-odată, prea mic pentru toți cei care trebuie să ajungă undeva.
Septembrie îl aduce în fiecare an. Numai că anul acesta îl găsește și cu o bună parte din infrastructură desfăcută.
La începutul lunii erau 63 de șantiere active în Capitală. 35 dintre ele afectau direct traficul, pe 30 de artere, iar în jurul lucrărilor existau zeci de intersecții considerate sensibile. Probabil cea mai sugestivă cifră era alta: 230 de școli și grădinițe se aflau la mai puțin de 500 de metri de un șantier.
Între timp, fotografia s-a mai schimbat. Și este important să spunem asta.
Piața Unirii nu mai are restricțiile rutiere introduse pentru lucrările la planșeu, iar circulația pe Pasajul Basarab a revenit la configurația normală. Bucureștiul a câștigat astfel două guri de aer exact înaintea revenirii traficului de toamnă. Lucrările continuă, dar fără blocajele mari din timpul verii.
Numai că cele două redeschideri nu înseamnă că orașul a ieșit din șantier.
Înseamnă doar că șantierul s-a mutat în alte puncte.
În vest, Prelungirea Ghencea continuă să fie ceea ce bucureștenii din zonă știu deja de ani întregi: un proiect care înaintează, dar pe lângă care viața trebuie să continue în același timp. Se lucrează la carosabil, rețele și viitoarea cale de tramvai. Șantierul a început în 2018, iar pe mai multe tronsoane lucrările sunt încă în desfășurare.
În est, situația este diferită, dar efectul asupra traficului poate fi la fel de vizibil. Modernizarea liniilor de tramvai înseamnă intervenții pe o axă lungă, care trece prin Theodor Pallady, 1 Decembrie 1918, Basarabia, Calea Călărașilor și mai departe spre centru. Numai acest lot însumează aproximativ 18 kilometri, iar lucrarea nu presupune doar schimbarea șinei. Sub asfalt sunt rețele de apă, canalizare și gaze care trebuie mutate sau înlocuite.
Asta explică și una dintre frustrările clasice ale bucureșteanului: privește un șantier și are senzația că „nu se întâmplă nimic”.
Uneori chiar nu se întâmplă suficient.
Alteori, ceea ce se întâmplă este sub pământ și nu se vede din mașina care înaintează cu zece kilometri pe oră.
Dar adevărata miză a toamnei ar putea fi în nord.
Nordul Bucureștiului intră într-o perioadă lungă de restricții
Metroul către aeroport este probabil cel mai bun exemplu de investiție de care Bucureștiul are nevoie și de lucrare pe care Bucureștiul o va suporta greu până când va fi terminată.
Pe DN1 și în zona Băneasa există simultan mai multe puncte de lucru.
La intersecția cu Bulevardul Aerogării, accesul a fost reorganizat pentru construirea viitoarei stații și a pasajului pietonal. Configurația temporară este estimată să rămână aproximativ șapte luni.
Mai departe, lucrările afectează și zonele din jurul Fântânii Miorița, străzilor Elena Văcărescu și Dobrogeanu Gherea, precum și alte puncte ale DN1 spre Otopeni.
În zona Jandarmeriei există restricții cu avize care merg până la sfârșitul anului, cu posibilitatea prelungirii.
Nu este doar problema celor care merg la aeroport.
Axa de nord adună în fiecare dimineață București, Otopeni și o bună parte din localitățile Ilfovului. Acolo intră navetiști, angajați ai marilor zone de birouri, transport de marfă, transport public, trafic comercial și traficul către aeroport.
Când reduci capacitatea într-un asemenea punct, efectul nu rămâne lângă gardul șantierului.
Se propagă.
O coloană apărută la Băneasa poate însemna o intersecție blocată mai jos. Acea intersecție poate bloca o altă stradă. Iar după câteva asemenea transferuri, omul aflat la câțiva kilometri de lucrare nu mai știe de ce stă pe loc.
Știe doar că stă.
Problema nu este că Bucureștiul are șantiere
Ar fi foarte ușor să transformăm toate acestea într-un rechizitoriu împotriva lucrărilor.
Ar fi și nedrept.
Bucureștiul are nevoie de șine noi. Are nevoie de metrou. Are nevoie de rețele schimbate, pasaje reparate și bulevarde care nu mai funcționează cu infrastructură rămasă din altă epocă.
Un oraș care nu mai are șantiere nu este neapărat un oraș bine administrat.
Poate fi pur și simplu un oraș în care nu se mai construiește nimic.
Întrebarea serioasă este alta: cât șantier poate suporta simultan un oraș care era deja blocat înainte ca primul excavator să apară?
Bucureștiul a pierdut anul trecut, în medie, 171 de ore de persoană în traficul de la orele de vârf. Pentru zece kilometri parcurși seara au fost necesare, în medie, aproximativ 45 de minute. Viteza medie cobora la puțin peste 13 kilometri pe oră.
Aceste cifre sunt anterioare actualei concentrări de lucrări.
Aici este problema.
Șantierele nu vin peste un oraș cu trafic normal.
Vin peste un oraș care funcționa deja foarte aproape de limita lui.
Este ca și cum ai încerca să repari motorul unei mașini în timp ce mașina continuă să meargă.
Nu ai luxul să o oprești.
Dar nici nu poți pretinde că reparația nu se simte.
Ce poate face, de fapt, administrația
Soluția nu este să oprească șantierele.
Soluția este să le coordoneze.
Pare o diferență banală, dar aici se joacă foarte mult din calitatea vieții în București în următoarele luni.
Dacă două lucrări aflate la câteva sute de metri una de alta reduc simultan capacitatea unor trasee alternative, problema nu mai este fiecare șantier în parte. Este relația dintre ele.
Dacă un autobuz este deviat pe o arteră deja aglomerată, atunci șantierul nu mai afectează doar șoferii, ci și oamenii care au ales transportul public tocmai ca să nu stea în trafic.
Dacă o lucrare poate fi executată noaptea și este făcută la ora de vârf, nu infrastructura este problema.
Este organizarea.
Municipalitatea a anunțat deja că va încerca să evite deschiderea unor șantiere noi care nu sunt urgente și că tronsoanele terminate vor fi redate circulației pe măsură ce lucrările avansează. Poliția ar urma să fie prezentă în nodurile cele mai sensibile.
Sunt măsuri firești.
Testul lor nu va fi însă comunicatul.
Va fi ora 8.15 într-o dimineață de marți.
Bucureștiul nu este blocat de un singur șantier
Poate că acesta este lucrul cel mai important de înțeles în toamna aceasta.
Nu există un singur punct pe hartă pe care, dacă îl ocolești, ai rezolvat problema.
Există mai multe Bucureștiuri care se repară în același timp.
Unul își schimbă șinele.
Altul își construiește metroul.
Altul își lărgește bulevardul.
Altul schimbă rețele pe care nu le vede nimeni.
Și peste toate acestea trebuie să circule, în fiecare zi, același oraș.
De aceea, probabil, cea mai mare provocare din următoarele luni nu va fi cât de repede se sapă.
Ci dacă lucrările vor reuși să înainteze fără ca Bucureștiul să se oprească în jurul lor.
Pentru că șantierele se vor termina, mai devreme sau mai târziu.
Până atunci, bucureștenii trebuie totuși să ajungă la serviciu, la școală și acasă.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
