10.5 C
București
sâmbătă, octombrie 16, 2021

treceri

Cît de mult ne-am schimbat!

… cît de tare ne dă uneori peste cap o zi urîtă, obișnuiți fiind cu confortul.

Anotimpurile – frigul, zloata, vîjul, noroiul, arșița ori udeala – ne sîcîie într-adevăr; dar nu ne mai sinchisim de ele, nu-i așa?

Nu cît timp viața noastră-i aceeași; nu cît timp cei mai mulți dintre noi sîntem cocoloșiți, în lumea noastră călduță!

Îmi pare bine – mie – că n-am uitat că trecerile de odinioară de la un sezon la altul erau lucruri importante ale vieții; că însemnau pregătiri; că se marcau.

Oamenii – în voia Domnului – aveau atîtea vieți cîte timpuri și anotimpuri.

Sigur că viețile astea aveau tiparul lor – nu se putea altfel – dar trecerea dintr-una-ntr-alta cîte chițibușuri, cîte planuri, cîte socoteli presupunea!

Iote, vremea de-acum, de sfîrșit de toamnă, cînd omul cam termina cu treaba pe-afară, cînd pare că nu mai avea ce face pe cîmp și-n grădină, nu-l lăsa să se pună-n pat, lîngă sobă…

Grădina se curăța de buruiene, de gunoaie, de plantele ce mureau; uscăturile se puneau pe foc; se săpa – pentru ca peste iarnă pămîntul să nu se-ntărească aiurea; via se tăia, se-ngropa să nu-nghețe; și, peste toate astea, cîte mărunțișuri trebuiau puse-n ordine!

Acoperișul era-nchegat? Fereștile, ușile se-nchideau bine? Coșurile trăgeau? Hainele grele erau scoase, primenite și pregătite? Cămara era curată și plină – borcanele rînduite, murăturile așezate cum trebuie, vinul tras, cartofii așezați în paturile lor? Cotețele, magaziile erau reparate? Sculele, uneltele de vară erau puse bine – și cele de iarnă la-ndemînă? Dar lemnele erau sparte, tăiate, așezate cu cap în magazie? Ajungeau pînă-n primăvară?

Și fiecare făcea ceva, de la mic la mare! Ba chiar, parcă, ăi bătrîni erau cei care țineau toate astea sub control – cu toată puterea lor împuținată, experiența atîtor treceri le era formidabilă.

Și știți ce? Din toate atîtea astea care trebuiau făcute, bătrînii ăștia reușeau cumva, să găsească și prilejul unei bucurii – „am mai prins o toamnă!”

Mi-aduc aminte de-ai mei. Bunică-miu, ieșit de ani buni la pensie, își tîrîia picioarele prin șanțuri, venind cu cîte-un braț de vreascuri, bune să mai scutească lemnele cu inimă din magazie; mai întărea un gard; mai cusea pieptarul ăl gros și bătea cuie-n tălpile bocancilor ăi grei; și se punea la Soare, pe-o bancă, și-și făcea provizii de căldură pentru oase…

Bunică-mea-și făcea curaj și pleca la cumpărăturile de iarnă; cocoțîndu-se-n tramvai, se ducea la piață după izmene noi, bluze groase, mărunțișuri pentru cîrpit și reparat – și-apoi cîte se mai găseau de făcut pe-acasă! Fitece zi cu grija ei: să nu facă floare castraveții murați, să nu strice varza-n butoi…

Le era greu – le e greu și azi celor care nu stau aici, în Oraș – dar așa le-a fost dintotdeauna.

Și, înțelegînd asta, înțelegi și bucuria Omului de-a ține sărbători și obiceiuri; sfinții de toamnă, sîmbetele morților – parcă-ți mai trăgeai sufletul după toate cele făcute!

de The Hungry Mole

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.