Pădurea Băneasa e un exemplu grăitor al eșurării conceptului de „nu se poate”.
Ditai plămînul verde de care nimeni nu se poate bucura.
Nici bucureșteanul și nici locuitorul din Pipera și din noile complexuri rezidențiale de la marginea pădurii n-are aici un loc curat, îngrijit, civilizat în care să se poată recrea în siguranță.
Fiindcă, vedeți voi, „nu se poate”.
În Pădurea Băneasa „nu se poate” amenaja nici o alee pentru ca oamenii să se poată plimba, alerga și relaxa.
În Pădurea Băneasa „nu se poate” construi un acces către complexul Greenfield, pentru ca mașinile să poată ajunge înspre Aleea Privighetorilor altfel decît umplînd pădurea de un praf înspăimîntător pe o adîncime de zeci și zeci de metri.
… „nu se poate”…. „nu se poate”…. „nu se poate”!
Și cu toate astea, oamenii se chinuie să-ncerce să se recreeze printre cioturi și crăci, mașinile aleargă-n continuare pe macadam printre copaci.
Lucrurile se mișcă, evoluează, și noi, ținîndu-ne cu dinții de „nu se poate”, nu facem decît să ne batem joc: hai să facem „să se poată” – și o să vedem că, odată cu progresul, vine și civilizația.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
