Bradul de Crăciun nu a fost, în București, o tradiție universală. Apariția lui este relativ târzie și legată de mediul urban occidentalizat, mai ales de burghezia de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.
În primele decenii, bradul era un semn discret de apartenență socială. Nu toată lumea avea. Nu toată lumea își permitea. Globurile erau puține, refolosite ani la rând, iar lumânările se aprindeau pentru scurt timp, sub supraveghere.
Bradul nu era un obiect de competiție. Nu era fotografiat, nu era comparat. Funcția lui era internă, familială.
Transformarea bradului într-un obiect de statut vizibil apare mult mai târziu. Astăzi, el devine instalație publică, element de design, instrument de marketing. De la curte sau sufragerie, ajunge în mall și în piața centrală.
Schimbarea nu este una de tradiție, ci de sens. Bradul nu mai adună oameni, ci produce impresie.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
