Cumva – cine credea? – orașul ni se schimbă.
Sînt, deja, zone întregi unde străzile au fost eliberate de mașinile lăsate oriunde, pe trotuare. Vrînd-nevrînd, oamenii încep să-și vîre mașina în curte și începe să cadă în desuetudine instituția „împroprietăririi” spațiului din dreptul casei. Aproape tot sectorul 4 e doar o parcare cu plată; zi după zi mai apar stîlpișori în zona centrală; iar în sectoarele celelalte se ridică borduri, se lărgesc trotuare, se închid scurtături tacite…
Parcă voiam asta; și asta – civilizarea – nu se face numai cu pupături.
Dar care – din toate soluțiile urbane aplicate alandala, de fiecare administrație locală bucureșteană – e cea mai rezonabilă, cea mai eficientă, dar și cea mai puțin stricătoare?
Pare că abordarea Sectorului 2!
Trotuare chiar cu borduri vechi păstrate, cu pavaj nețipător și – acolo unde nu s-a grăbit montajul – rezonabil; stîlpișori cît de cît discreți și nu cataroaie, lanțuri, borduri de juma’ de metru…
Destul loc lăsat și pentru bucățele verzi și – cum s-o zic? – cu un rezultat interesant, absolut ne-bucureștean: cochet, drăguțel.
Ce să mai zici că-i și printre cele mai reversibile – dacă vreodată avem nevoie de mai mult spațiu rutier, se poate lesne ajusta.
Dar, da: mi-e dor de răspîntiile bucureștene, alea largi, care – atunci cînd nu-s folosite ca parcare – fac farmecul zonelor cu case.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
