Îs oameni printre noi – cunoaștem măcar un specimen – care nu dorm noaptea de grija vecinului, care umplu carnețele cu cine-vine-cine-pleacă, care de-abia așteaptă să se ducă alții la serviciu ca să dea fuguța să le ia locurile de parcare.

Ne-am obișnuit!

Îi greșit să credem că astfel de dobitoace ființează doar aici, în București; doar aici, în România: lumea cealaltă, despre care ne-nchipuim că-i „civilizată”, îi are și ea pe-ai ei, căci natura umană-i cam aceeași peste tot.

Voluptatea cu care concetățeanul spurcă spațiul public din jurul său este uriașă și se manifestă în atîtea feluri!

Mînjește cu ulei de motor uzat garduri, trepte, borduri – ca să nu se-așeze și să se strîngă acolo nimenea…

Stăpînește curtea cu fermitate și înțelepciune…

Iar cînd e blagoslovit cu cea mai mare demnitate posibilă între vecini – aceea de administrator – se desfășoară-n voia lui, cu afișe și bilețele amenințătoare.

de The Hungry Mole