Tradiția este cel mai important element de dăinuire al unui popor (Georgeta Filitti)
Sub acest motto pot să spun că a stat tot evenimentul de astăzi de la Palatul Cotroceni, din superbul Salon Cerchez (sala de bal a palatului, proiectată de arhitectul Grigore Cerchez), organizat de Fundația Calea Victoriei în parteneriat cu Muzeul Cotroceni și care a stat sub egida seriei de conferințe “Palate și monumente deschise” realizate de doamna academician Georgeta Filitti. Țin să menționez frumoasa introducere pe care Sandra Ecobescu, președinta Fundației Calea Victoriei, a realizat-o în deschiderea conferinței, prezentând-o cu eleganța-i obișnuită pe Georgeta Filitti, invitând publicul să se alăture atât următoarelor conferințe, cât și lansării ultimului volum din Jurnalul Reginei Maria tradus chiar de doamna Filitti, eveniment ce se va desfășura pe 24 februarie, la Cercul Militar Național, în sala de spectacole.
Ce bucurie mai mare poate fi pentru un pasionat de artă și frumos cum îmi place să mă consider decât o întâlnire de un asemenea calibru, de o asemenea prestanță și de un asemenea nivel precum cea de astăzi, cu atât mai mult cu cât motto-ul cu care a început această conferință este unul în care cred cu putere. Atenție, asta nu înseamnă că sunt un tradiționalist cu ochelari de cal, un conservator fără perspectiva lumii contemporane în care trăiesc. Mai degrabă, ader la tradiție dintr-un sentiment artistic, dintr-unul cultural și educativ, înțelegând acest termen în relație cu păstrarea unei linii a frumosului și a conservării unui patrimoniu atât material, cât și imaterial. De altfel, acesta este și un aspect pe care îl apreciez la doamna Filitti – această ancorare în epoca actuală, păstrând totuși relația cu trecutul prin felul său de a vorbi, de a se comporta, de a prezenta faptele istorice CORECTE și VERIFICABILE (subliniez aceste două cuvinte, pentru că și domnia sa a făcut-o încă de la începutul conferinței).
A fost prima mea experiență în cadrul acestei serii de evenimente dedicate palatelor și monumentelor bucureștene dar, cu siguranță, nu va fi și ultima. Și voi recomanda tuturor întâlnirea cu doamna academician Filitti cu orice ocazie care vi se ivește pentru că, pe lângă enormul volum de informație istorică și artistică, veți descoperi un om jovial, o minte sclipitoare, un caracter nobil, o doamnă cu o înaltă ținută de clasă, dar care și-a păstrat un fin simț al umorului, accentuat deseori și de mici ironii plăcute. Inclusiv în desfășurarea prezentărilor istorice aduce mereu în discuție aspecte mai puțin cunoscute, discrete “bârfe” istorice care adaugă “sarea și piperul” în aceste conferințe, ținându-le departe de o zonă aridă, încărcată și plictisitoare.
Astfel s-a desfășurat și evenimentul de astăzi, în care am aflat cu interes și uimire detalii noi pentru mine despre instituirea Cotroceniului, urmate de dezvoltarea și modernizarea sa ulterioară. Călătoria istorică a pornit de la ctitorul mănăstirii Cotroceni, Vodă Șerban Cantacuzino, cel care a instituit și o nouă unitate de măsură – stânjenul, inspirat după propria sa înălțime (1,96 m) – și care a închinat ctitoria sa Sfintelor Lăcașe de la Muntele Athos. Cu binecunoscuta-i agerime și fină ironie, doamna Filitti a subliniat discret și părțile mai puțin benefice ale acestei influențe grecești asupra lăcașului religios din Cotroceni, printre care un soi de lăcomie care, în timp a permis celor veniți din Grecia să-și însușească nenumărate bogății din mănăstire. Trecând de acest punct mai puțin plăcut din istoria locului, doamna Filitti ne-a condus pașii cu grijă și atenție la detalii și într-un mod de expunere deosebit de cald și plăcut către modernitatea pe care domnitorul Barbu Știrbei a adus-o cu sine de la Paris și a început să o aplice construcției de pe dealul Cotrocenilor. Așadar, încetul cu încetul, am pornit spre epoca modernă care a cuprins palatul. Continuatorii dezvoltării clădirii au fost mai apoi Alexandru Ioan Cuza și soția sa, Elena Cuza (cea care, așa cum ne-a amintit și doamna Georgeta Filitti, a fost instituitoarea așezământului “Elena Doamna”, situat pe terenul aflat pe atunci în posesia doctorului Davila). După tot acest periplu de dinaintea modificării principatelor române în regat am ajuns, în cele din urmă și la perioada care mie îmi este cea mai dragă – cea a regilor României care au contribuit din plin la transformarea majoră a palatului Cotroceni, el ajungând la forma actuală (care, din păcate, a mai suferit transformări în perioada comunistă dar care, în mare, păstrează forma și ideea decorării interioare de la finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea). Poate cea mai importantă contribuție din punct de vedere al design-ului interior a avut-o nimeni alta decât frumoasa principesă (și, mai apoi, regină) Maria, de la a cărei naștere sărbătorim în 2025 150 de ani. Gustul rafinat al acestei prințese pe jumătate britanice (caracteristica cea mai pregnantă a educației englezești fiind, așa cum ne-a amintit doamna Filitti, stăruința), pe jumătate rusoaice, dar mai româncă decât mulți români (“Eu și Nando suntem dureros de români”, din spusele Reginei însăși) s-a dovedit cel mai potrivit pentru interioarele somptuoase al Cotroceniului și chiar și astăzi se poate observa influența rafinată a non-conformistei principese moștenitoare care a transformat palatul într-una din locuințele viselor sale.
Întreaga conferință s-a încheiat cu un binevenit tur al principalelor săli de stat de la primul etaj, doamna ghid amintindu-ne că la vizitele individuale putem avea șansa să vizităm și cel de-al doilea etaj, unde se găsesc apartamentele private ale familiei regale, dar care nu pot primi un grup atât de numeros cum eram noi, cei de față. Nu în ultimul rând, participanții au putut ciocni un pahar de vin din partea celor de la Jidvei care, alături de JTI, facilitează fiecare întâlnire din cadrul “Palatelor și monumentelor deschise”, aceste evenimente atât de necesare pentru viața artistică și culturală bucureșteană.
Articol de Tudor Costin Sicomaș
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
