Nu este despre iarnă ci despre o porțiune din zona pieței ”Domenii”, așa cum era în ianuarie 1979 (pe vremea când purta numele de ”7 Noiembrie”) și cum este (era) în septembrie 2023.
Blocajul tramvaielor era generat, probabil, de o defecțiune la rețeua electrică, ipoteză plauzibilă datorită prezenței camionului de intervenții pentru reparația liniilor aeriene a ITB (Întreprinderea de Transport București) și chiar dacă este tema centrală a fotografiei putem observa în dreapta frontul de clădiri, retras de la aliniamentul stradal, dintre străzile Constantin David-Tică (actuală Panait Istrati și Clucereasa Elena.
În clădirea deschisă la culoare, de pe colțul străzii Clucereasa Elena, ființa de mulți ani, încă din interbelic, un restaurant – fără mari pretenții – devenit în ultimii ani ai existenței sale înainte de 1989, o bodegă de cartier.
”Progresul” era numele său (aici cu firmă de ”Local familial” așa cum era moda vremii de a ”rebrăndui” bodegile) și alături de ”confrații săi”, ”Grădina cu tei” din spatele pieței Domenii, la intersecția străzilor Aviator Sănătescu X Aviator Stâlpeanu și mai noul și elegantul și de categorie superioară, ”Niculițel”, de pe bulevardul 1 Mai (Mihalache de azi) și colțul aleii Aviator Stâlpeanu, formau cunoscutul și ”periculosul” ”Triunghiul Bermudelor” din care adepții lui Bachus nu aveau scăpare o dată nimeriți în zonă.
Fotografia surprinde momentul când pe trotuarul din fața localului era un camion încărcat cu ambalaje din lemn pentru băuturi. Probabil că venise să ridice ”morții” și să aducă provizii noi.
Pe porțiunea unde este parcat camionul, începând din primăvară și până toamna târziu se amenaja o grădină demarcată de jardiniere metalice pe picioare înalte din sârmă groasă răsucită în diverse modele florale. Jardinierele deveneau, în toiul activității ”combatanților” de la mesele din apropiere, adevărate scrumiere sau coșuri de gunoi, acțiuni care nu rămâneau fără „repercursiuni” din partea personalului care amenința clienții care fac mizerie că nu-i mai servește. Mesele și scaunele erau tot metalice și primăvara, înainte de deschiderea grădinii, erau supuse unui proces de recondiționare care însemna adăugarea unui nou strat de vopsea peste cele multe, deja existente. Fețele de masă erau în culori uni, vernil sau cărămizii, pline de arsuri de țigară și pline de pete de băutură sau grăsime de la mâncarea care se servea, în special preparate de zahana, grătar și ciorbe. Pentru că, până la criza alimentară din anii 80, în aceste localuri (bodegi) se putea mânca bine la prețuri decente.
În nebunia ”privatizărilor” de după 90, ”Progresul” a fost preluat de un turc care a început o afacere cu ”celebra” pâine turcească pe care, din motive pe care chiar nu le-am înțeles niciodată, oamenii se înghesuiau s-o cumpere chiar dacă era un aluat umplut cu aer. Și asta în condițiile în care pâinea noastră, făcută la ”Spicul” sau la ”Pajura” era mult mai bună și gustoasă. Brutăria turcului s-a transformat în timp în diverse alte activități (mereu gastronomice), ajungând ca în prezent să devină ”Turkish Cuisine – Kebap”.
Frontul de clădiri retrase de la aliniament a fost completat cu construcții cu spații în care funcționează magazine diverse, cel mai ”celebru” fiind o covrigărie care, ani la rând” a generat (prin clienții care parcau aici), blocajul traficului în zona stației STB care este în fața magazinului. Acum zona stației face parte din banda de delimitare a transportului public și opririle doritorilor de covrigi s-au rărit aproape de tot.
Clădirile de lângă cea cu ”Progresul” aveau la parter câteva mici ateliere, dintre care îmi amintesc (nu mai țin minte dacă sunt toate), doar de cel de remaiat ciorapi și de o cizmărie, ambele aflate în două chițimi din clădirea mai joasă și deschisă la culoare. La un moment dat, cred că imediat după 90, tot aici se mutase și atelierul de pălării al unei doamne în vârstă și extrem de apreciată de către cucoanele de lume bună care își completau vestimentația cu acest accesoriu. Până atunci, funcționase în spațiul de pe colțul bulevardului cu strada Constantin David _ Tică (Panait Istrati de azi), dar acesta fusese revendicat de un moștenitor care a deschis un magazin de ochelari care există și astăzi. Una din mătușile mele o cunoștea pe doamna cu pălăriile din perioada războiului al doilea, pe vremea când atelierul doamnei se afla pe strada Buzești iar clientela era din abundență.
Fotografia este făcută în 19 ianuarie 1979 de domnul Șerban Lacrițeanu, din colțul bulevardului 1 Mai cu strada Câmpina (fostă și actuală Alexandru Constantinescu), din apropierea unei ”găzării” (stație de combustibil pentru uz casnic) și a spațiului verde din apropiere și pe locul cărora a fost construit de mai mulți ani un restaurant care a avut în timp mai multe specificuri.
Cristian Bulfon
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
