Basmele se termină-ntotdeauna cu nunta voinicului; e un înțeles în asta, știe orișicine.
Așa-i și prin Bucale, fraților, cu primarii ăștia noi – descăpățînară balaurul, arseră șuturi în fund zmeului, deteră brînci zgripțuroaicei în rîpă și se văzură cu frumoasa-n brațe… gata basmul.
Na belea însă – după nuntă se vădi că voinicul trage mîța de coadă pe la pariuri, sforăie și-i cam miros picioarele; iar frumoasa se vrăjește juma’ de zi pe telefon cu un taximetrist din Bragadiru.
… ce baftă pe noi, că sîntem deștepți și-avem vreme să ne rîdem de toate astea.
Da’ hai să nu uităm ce-am cerut – dintotdeauna – de la administrațiile locale bucureștene: să facă: să facă treabă; să facă treabă bună. Cu glume, hăhăieli și mai ales cu deșteptăciuni de pe margine în primul rînd noi ne batem joc de noi și de ce-i important pentru noi.
Aici oricine face ceva bine are un prieten.
Iar ca să știm cine și ce face și cine și ce face bine trebuie să fim cu adevărat deștepți: informîndu-ne, cunoscînd și înțelegînd mersul lucrurilor.
Asta-i treaba noastră și-o facem mai temeinic decît ei își fac treaba lor.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.