Se numește Airly, o aplicație Google, gen ”cutremurol Moise Guran”. Despre ce este vorba, dacă am înțeles eu bine: niște unii pun peste tot(vorba vine!) senzori, care măsoară noxe. După cum arată, se pun pe stâlpi de iluminat sau pe copaci. Presupun că există niște instrucțiuni de montaj, pentru că dacă-l pui într-o parcare, deasupra unui autoturism care tocmai ce-și pornește motorul, aia e! Sau pe la vreo fereastră, lângă evacuarea unei/unor centrale termice de apartament.

Pentru o imagine cât de cât corectă asupra fenomenului poluării, senzorii ăia ar trebui să aibă o anume densitate pe unitatea de suprafață. De altminteri, una dintre cerințe este asta:

”Designed and built in the European Union, the Airly sensor is an easy to assemble device to measure the air quality in your immediate surroundings. Airly sensors measure the concentration of PM1, PM2.5, PM10 and NO2 and O3 gases in real time. We supervise the installation process and the calibration with state station and continuous verification of the results. That’s the way to guarantee the presented information is reliable.”

Deci, iepurași galbeni de grași” Etalonarea senzorilor Airly se face în acord cu stațiile publice, cele ale statului, pentru că ălea sunt de măsură, astea doar indicatoare de prezență a poluaților! Or, în București, unde campania pentru Primăria Generală va avea drept unică temă ”poluarea”, ”calitatea aerului”, cele câteva puncte de măsurare Airly sunt folosite ÎMPOTRIVA stațiilor profesioniste, care, în principiu, ar trebui să le etaloneze. Ceea ce spune multe despre minunata lume a totalitarismului digital.

Aveți mai sus un senzor Airly. Și aveți la fosta ”Romartă a Copiilor” o stație profesionistă, etalonată, de măsurare, aparținând Ministerului Mediului.

PS: acum aflu că ăștia au doar 3000 de senzori montați în toată lumea. Altminteri îi dă acuratețea afară din casă!

de Constantin Gheorghe