Ce bucurie pe Capitală, să-l primească iar pe Papa de la Roma!

Așa sîntem noi, ne plac oaspeții și cînd nu ne-aduc nimic de mîncat.

Zilele astea chiar a fost sărbătoare; și asta se poate zice fără a folosi vorbe sforăitoare, întrucît ne-a priit cu Papa pe-aicea.

Căci sărbătoarea astea ne-a-nvățat și o lecție: și nu-i aceea că ne pot ieși lucruri dacă ne prindem cum să le facem temeinic. Nu: e lecția că putem să fim împreună în Capitală, uniți și cu priviri deschise, vesele.

Ce deosebire față de alegerile din urmă cu cîteva zile, în care polițiștii și jandarmii băteau străzile cu căutături mohorîte – iată-i acum, politicoși și încrezători că fac ceva bine, că ajută la ceva frumos.

… circulația a fost oprită, bulversată, centrul închis și sfînta parcare interzisă; dar, spre deosbire de alte ocazii în care ni s-au mai impus dintr-astea, nu ne-am necăjit: nu știu cum naiba, dar s-a putut asigura și circulația transportului public fără mari sincope – omenește, adică!

Îți stă mintea-n loc: pentru ca un căprar îngîmfat să-și facă paradă cu mașinile sale roșii de pompieri, s-a închis un sfert de oraș, dar pentru Papa de la Roma oamenii au fost lăsați să circule, ba chiar ajutați: da, poliția poate să fie și de partea pietonului, călătorului și șoferului bucureștean!

Oamenii, știți, își dau seama: simt cînd cineva-și bate joc de ei și cînd altcineva-i vede ca ceea ce sînt: oameni.

D-aia ne plăcu de Papă, d-aia ne plăcu cu el aci; și de-asta-n orașul auzeai peste tot „mulțumesc” și cu „plăcere”.

de The Hungry Mole