A-nceput nu ca o joacă, dar nu ca ceva neapărat serios; în nici un caz ceva de care urma să se țină cont și să devină o mică industrie.
Azi, însă, piața de „street food” chiar e ceva serios – și-i bine.
Puzderia de festivaluri cu real succes și faptul că deja nu mai putem închipui nici o sărbătoare publică fără șirul cunoscut de furgonete vesele ne confirmă: e ceva serios.
Cum ar veni, tarabele cu „tradiționale”, gheretele cu „de casă”, măsuțele cu „de țară” și-au cam trăit traiul – și nu-i tocmai rău, căci destulă vreme au parazitat evenimentele și spațiul public, fără să ofere siguranța și calitatea pe măsura prețurilor cerute – și prea des înșelînd așteptările publicului consumator.
Nu zic: nici ce cumperi de la „van” și de la „truck” nu-i taman ieftin și nici întotdeauna nemaipomenit, dar cu siguranță e muncit – mai muncit decît ce luam pîn-acum de pe stradă.
Sigur, e muncă și-n spoială, și-n amenajare, și-n reclamă, dar munca adevărată se vede-n furgonetă, în fața clientului.
Piața de „street food” e destul de solidă de-acum, și dacă nu ne place că nu se apleacă spre chestiile simple – aia e, nu-s furgonete cu plăcinte și gogoși! – asta-i pentru că vrem ceea ce ne oferă și că ne place cum experimentează, cum construiește rețete și cum amestecă influențe; și mai ales, cum se poartă cu cel ce cumpără.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
