[VITAN] Majoritatea percepe cartierul Vitan ca pe o zonă anostă, plină de blocuri din anii ’80, unde singurele puncte de interes sunt București Mall sau „Delta” Văcărești, de exemplu. Vitanul vechi era însă o mahala în periferia sud-estică a Bucureștiului, pe unde pășteau vitele, populată de case mai modeste dintre care unele mai există și azi, în porțiuni de cartier nedemolate.
▶ LOCALIZARE. Am pers pe străzile uneori întortocheate, foste ulițe pavate până nu demult cu piatră de râu sau de-a dreptul desfundate, dintre fostul sat Cioplea, parte a comunei suburbane Dudești-Cioplea (asimilată în anii ’50 în limita administrativă a capitalei și înglobată în cartierul Balta Albă – Titan în anii ’60) și până pe dealul Vitanului (în fapt, panta descendentă din lunca Dâmboviței, care duce spre splaiul Dudescu – formal splaiul Unirii actual), coborând spre „Lemetru” (fostele Uzine Lemaître, ulterior Timpuri Noi, înlocuite de clădiri de birouri). Relieful e deosebit de interesant, plin de suișuri și coborâșuri. Dacă am avea peisagiști, ar putea arăta spectaculos.
▶ CASELE. Am ales patru case diferite din Vitanul vechi, diversitatea e uriașă, avem de-a face cu arhitectură majoritar vernaculară, încropită de cei care au făcut clădirile, fără arhitect:
– stânga-sus: casă nelocuită, într-o vale. E destul de modestă, de joasă înălțime și pare a avea un secol și mai bine. Terenul e imens, perfect pentru agricultura de subzistență.
– dreapta-sus: casă locuită, printre cele mai răsărite din zonă, cel mai probabil din interbelic. Punctul forte la capitolul estetică e pridvorul, cu multe arcade. Mixed feelings despre spoiala roz.
– dreapta-jos: casă nelocuită, extrem de lungă, cu o curte mare, pe parcelă de colț. Posibil să fi fost cârciumă, pare să dateze din primele decenii ale secolului 20, există intenție de elaborare a unui proiect nou acolo.
– stânga-jos: casă de colț, locuită, emulație de stil modernist art déco din anii ’30. Printre cele mai masive case de acest tip din zonă.
▶ PERSPECTIVE. Țesutul istoric al Vitanului, dezvoltat de-a lungul ultimelor două secole (pe calea Vitan e și biserica Târca, din 1820), supraviețuiește în câteva „insule” compuse din străzi și case pe deal. Aspectul actual e sărăcăcios, intervențiile Primăriei Sectorului 3 n-au făcut decât să sporească senzația ed contrast social acut. Zona a devenit extrem de atractivă din anii 2000 încoace pentru dezvoltări imobiliare inadecvate. Tot mai multe case de mahala, cu curți extrem de generoase, au dispărut și au fost înlocuite de blocuri masive, agresive, de slabă calitate, construite strict pentru profit imediat. Autoritățile locale nu au urmărit nicio clipă respectarea istoriei zonei și a punerii corecte în valoare a reliefului deluros când au emis autorizațiile de construcție. Dacă se doresc construcții noi într-o astfel de zonă, ar trebui urmărită o dezvoltare de joasă înălțime, aerisită, care să conecteze armonios trecutul și prezentul, menținând vizibilitatea formei deluroase, estompată grav de construcțiile înalte din anii ’80 și din prezent. Un fel de suburbie cu case-tip, pe deal.
Dacă Vitanul ceaușist e plin de betoane anvelopate termic și spoite țipător, Vitanul prezentului nu are niciun fel de personalitate. E în toate părțile, nu spune nicio poveste. Nimic special, deși potențialul e enorm, ca al multor alte zone din București. N-am văzut nicio abordare a administrației bucureștene referitoare la dezvoltarea periferiilor, cu potențarea specificului local (al reliefului, al construcțiilor/arhitecturii etc.) și corectarea, pe cât posibil, a greșelilor trecutului. Bucureștiul nu e doar Calea Victoriei, centrul vechi și Casa Poporului. E timpul să acordăm mai multă atenție și altor zone, asta înseamnă regenerare urbană pe bune și creșterea calității vieții.
Raiden
foto: instagram.com/raidenbucharest
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
