Nu poți zice că Bucureștiul turistului se-nvîrte numai în jurul Centrului Vechi, dar locul rămîne important – hoteluri, muzee, plimbări, distracție, mîncare: toate laolaltă.
Așa cum e el, totuși e așezat, funcțional, de încredere, deși pentru bucureștean e o zonă moartă pe unde scurtează cînd iese prin oraș: aici nu se locuiește, nu sînt afaceri, nu sînt magazine.
Lumea vine doar ca să se simtă bine: peste zi, cînd restaurantele de-abia deschid și mîțele grase se foiesc de la o ușă la alta, ai zice că locul de-abia își tîrîie zilelele; seara, în schimb, totul e ticsit.
Una din problemele care ne-au sîcîit mereu e acea a spațiului. Restaurantele se întind cît mai mult în stradă, fiecare cu două rînduri de mese măcar. Cine mai are loc să se strecoare? Mîțele, că-n caz de Doamne-ferește, nici Salvarea n-are loc.
Cu toate astea, deși nu pare… un pic-acolo s-a mai restrîns avîntul teraselor. Cu cîteva excepții din mijlocul Lipscaniului, Centrul Vechi e mai aerisit – chiar dacă încropelile sezoniere cu folii de plastic și infamele igluuri pentru fumat ocupă destul loc.
Dar să vedem cînd o să vină vremea frumoasă și se scot toate mesele afară.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
