21.3 C
București
duminică, octombrie 6, 2024

Civilizaţie publică – geamuri  mari

de Ando și HM

… după ce am colecționat marchize și ferestre vechi, ne uităm azi la clădirile cu ferestre mari, foarte mari – unele ciudat de mari. Ce-or ascunde? Vreun salon, vreun atelier spațios de artă? Nu știm.

Am plecat de la clădirea de pe colţul străzilor Precupeţii Vechi şi Monumentului.

În Floreasca, casa dispărută de pe Aviator Paul Urechescu.

Cunoscuta casă Costa-Foru de la Mitropolie.

Zefirului.

George Enescu cu Intrarea Amzei.

Vasile Alecsandri.

Polonă.

Intrarea Blaj, din G-ral Constantin Coandă.

Dimitrie Onciul.

Marin Serghiescu.

Iată și un geam care nu e mare în sine – doar că, atunci cînd luăm în seamă întreaga clădire, strada, felu-n care e la nivelul trecătorului, zicem că… e destul de mare. E pe strada Maltopol; și casa are o poveste pe calcan.

Ne place cum frumusețea asta de colț – Vulcănescu cu Aman – are toate geamurile mari!

Deși ne-ați putea trage de mînecă – fiindcă mai degrabă e un balcon închis – nu ne lasă inima să trecem peste soluția asta așa de reușită din Cotroceni, de lîngă scuarul cu benzinăria de pe Carol Davila.

Un bloc pe Aurel Vlaicu – ați zice că-i casa scărilor, nu?

Și cîteva case ale scărilor veritabile. Pe Luca Stroici și Radu Calomfirescu.

Iată-ne pe Arthur Verona, la fosta ambasada a Elveției.

Ne îndreptăm spre clădiri utilitare, admirînd pentru început încă o casă a scărilor – cea a fostului Palat al Monopolurilor de pe Calea Victoriei.

Și ajungem la Centrala telefonică Dacia.

La clădirea de lîngă Biserica Armenească.

Centrala Grozăvești, o frumusețe în cărămidă.

Clădirea AGIR, care mereu ne face cu ochiurile geamurilor.

Iată și un spațiu comercial vitrat de zile mari. N-am deslușit destinația inițială a clădirii. E pe Grivița.

Garaje: Dr. Sergiu și Aviatorilor

Firească nevoia de lumină, atunci cînd ai săli de cursuri. Iată-ne la Medicină.

Arhitectura zilelor noastre înseamnă multă sticlă-oglindă. Iată o clădire de pe strada Leonida.

O soluție care-mi place, pe Ioan Cantacuzino.

La un pas, pe colț cu Emanoil Porumbaru.

Pe Magatti, un colț… holbat.

O înălțare interesantă căreia i-am găsit acuma locul; am uitat unde-am văzut-o.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie