Urîte-s dosurile astea, ale Capitalei – fiindcă mereu, atunci cînd am construit, ne-a interesat doar să arate frumos în față, dinspre stradă.

Chiar și reușitele clădiri interbelice – cele la care căscăm gura și azi – sînt urîte, meschine și puchinoase dindărăt, acolo unde dădeau geamlîcurile de la odăile personalului de serviciu, de la băi și de la bucătării.

… mai ales că nici pe vremea aia nu ne puteam lăuda cu cine știe ce generozitate în folosirea terenurilor centrale, știm prea bine!

Cu atît mai mult ne sar astea-n ochi azi, cînd – de bine, de rău – Bucureștiul se mai spală, se mai curăță, se mai primenește.

Scorojite, ruginite, răpciugoase, dărăpănate, cîrpite, dosurile strică mult din aspectul Centrului nostru.

În anii ’80 o parte din calcanele foarte urîte din zona centrală – care săreau prea tare-n ochi, mai ales în zonele unde se dărîmaseră clădiri lîngă ele – au fost puse în siguranță și tencuite.

de The Hungry Mole

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.