Trăim într-o societate care vorbește tot mai mult despre sex, dar prea puțin despre rușinea care îl înconjoară. Mai ales rușinea pe care o poartă femeile. Nu în conversații directe, ci în tăceri lungi, în rețineri discrete, în acel sentiment vag de „ceva nu e în regulă cu mine”.
Rușinea erotică nu e un diagnostic. E o realitate psihologică adânc înrădăcinată. E o poveste în care am crescut fără să știm că nu e a noastră.
Rușinea începe devreme – și tace mult timp
Nu ți-a spus nimeni că rușinea începe de la primele reacții pe care le primim când explorăm propriul corp. De la prima glumă deplasată. De la primul „nu e frumos ce faci”.
Și nici nu ți-a spus nimeni că, odată formată, rușinea nu țipă. Nu se manifestă spectaculos. Se manifestă în reținere, în nevoia de a „te controla”, în incapacitatea de a cere ceea ce ai nevoie.
Poate o simți:
- când te simți vinovată că ai dorință
- când te temi că ești „prea multă” sau „prea intensă”
- când preferi să taci decât să spui ce îți place
- când simți că nu ești „suficient de feminină”, „suficient de senzuală” sau „suficient de cum trebuie”
Rușinea erotică este subtilă. Și, tocmai de aceea, e atât de greu de identificat.
Nu ești frigida. Nu ești defectă. E rușine.
Rușinea te face să te autoanalizezi în exces. Să cauți explicații în tine. Să te întrebi: „Ce e în neregulă cu mine?”
Dar adevărul este că NU TU ești problema. Ci narațiunile care ți-au fost transmise despre sexualitate, feminitate, plăcere.
Femeia „bună” trebuia să fie modestă, reținută, cuminte.
Femeia „sexy” trebuia să fie disponibilă, dar nu prea.
Femeia „dezirabilă” trebuia să fie dorită, dar să nu-și dorească prea mult.
Totul despre sexualitate a fost condiționat. Controlat. Încorsetat. Așa apare rușinea.
Cum o vindeci?
Vindecarea rușinii erotice nu este un proces instant. Dar este unul esențial pentru femeile care vor să trăiască libere în corpurile lor.
1. Începe prin a recunoaște rușinea
Nu o minimiza. Nu o nega. Nu o acoperi cu „așa sunt eu”.
Spune-ți sincer: „Simt rușine când…”, „Mă ascund când…”, „Nu-mi dau voie să…”
2. Identifică de unde vine
E vocea mamei tale? A religiei? A partenerului? A societății?
Încearcă să vezi care e sursa. Dacă rușinea nu e a ta, nu trebuie s-o porți mai departe.
3. Lucrează cu corpul tău, nu doar cu mintea
Rușinea erotică se înmagazinează în corp. Într-un pelvis încordat, într-o respirație scurtă, într-un corp care nu se simte „acasă”.
Include practici somatice, respirație conștientă, dans, autoexplorare blândă. Nu ca să „te transformi în cineva sexy”, ci ca să-ți reiei teritoriul interior.
4. Vorbește despre asta cu o persoană de încredere
Rușinea e ca mucegaiul – crește în întuneric.
Când o aduci în lumină, începe să piardă din putere. Fie într-un spațiu de coaching, într-o comunitate, într-un cerc de femei sau într-un jurnal sincer.
5. Îți dai voie
Asta e poate cea mai radicală formă de vindecare: să îți dai voie.
Să vrei. Să simți. Să spui. Să primești.
Nu pentru a demonstra nimic, ci pentru că ai dreptul să fii întreagă.
Ce nu ți-a spus nimeni despre rușinea erotică este că nu trebuie să rămână cu tine.
Nu e o condamnare. Nu e o rușine să ai rușine.
Dar este o alegere dacă o lași să-ți dicteze viața sau dacă începi să o transformi.
Revendicarea eroticii proprii este un act de vindecare profundă. Nu pentru sex, ci pentru viață.
Pentru autenticitate. Pentru libertate.
Dacă simți că acest articol te-a atins, că porți rușini nerostite sau că vrei să explorezi o relație mai autentică cu tine și cu sexualitatea ta, îți sunt alături.
În sesiunile mele de coaching lucrăm cu blândețe, dar în profunzime – pentru ca tu să te întorci la cine ești cu adevărat.
Scrie-mi la dana@danamedvedev.nl și hai să începem împreună procesul de dezvăluire.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
