Casa Poporului la orizont, văzută printre cele două tronsoane ale Casei Radio rezultate după demolarea părții centrale a colosului ceaușist de la Eroilor, e o metaforă a distopiei bucureștene în sine.
Cadru luat cu zoom printr-un geam murdar de la fosta Cazarmă Malmaison, de pe Plevnei.
Mai multe pe instagram.com/raidenbucharest
Am auzit că vă plac scenariile distopiene, așa că uite unul în care joacă Bucureștiul, din anii ’80 încoace, fără ca vreo guvernare postdecembristă să reușească să schimbe paradigma: Casa Poporului, văzută printre segmentele Casei Radio rezultate după demolarea, la finalul anilor 2000, a tronsonului central al colosului ceaușist.
Casa Radio e un pustiu de beton, un spațiu imens de care bucureștenii nu beneficiază și pe care capitala nu-l profitabilizează. Ajunsă pe mânile unor „investitori” privați, a rămas demolată parțial și azi e doar un panou publicitar pe care se agață mesh-uri gigantice. Forma fără fond, fatalism românesc transgenerațional.
România lucrului bine făcut, în care trăim bine.
Raiden
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
