În ianuarie 2026, pe fondul temperaturilor scăzute, tot mai mulți bucureșteni reclamă calorifere abia călduțe sau chiar reci. În centrul problemei, cele două companii-cheie ale sistemului centralizat își susțin public, fiecare, propria explicație: producătorul ELCEN spune că livrează agent termic la parametrii solicitați, dar se pierde masiv în rețea; operatorul Termoenergetica susține că temperatura la ieșirea din CET-uri poate fi „în grafic”, însă debitul este prea mic pentru ca energia să ajungă în cartierele îndepărtate.
Pe scurt, Bucureștiul are un conflict de diagnostic: „temperatura e bună, dar se pierde pe drum” versus „temperatura e bună, dar nu curge suficient”.
Două companii, două explicații
Sistemul centralizat din București funcționează în lanț: ELCEN produce agentul termic în cele patru CET-uri și îl livrează până la limita de proprietate, iar Termoenergetica îl preia și îl distribuie prin rețeaua de transport și distribuție către punctele termice și blocuri.
În acest context, disputele apar în momentele de vârf (ger), când cererea crește, iar rețeaua veche lucrează la limită.
ELCEN: „CET-urile funcționează normal. Problema sunt pierderile din rețea”
ELCEN afirmă că centralele sale funcționează în condiții de siguranță și livrează agent termic până la limita de proprietate, respectând parametrii contractuali. În comunicările publice, compania a indicat temperaturile de livrare „conform comenzii”, la nivel de CET:
- CET Grozăvești: 97°C
- CET București Sud: 97°C
- CET București Vest: 98°C
- CET Progresu: 98°C
În același timp, ELCEN susține că sistemul este dezechilibrat de pierderile din rețeaua de termoficare, care obligă la un „adaos” mare de apă (apa care compensează ce se pierde din rețea). Compania a avansat un indicator-cheie: un debit al apei de adaos de 2225 tone/oră, adică peste nivelurile considerate normale de funcționare și peste praguri descrise ca „de avarie” în explicațiile publice.
În logica ELCEN, orice cerere de creștere suplimentară a debitului (pentru a împinge mai mult agent termic către cartiere) ar însemna:
- depășiri suplimentare ale parametrilor contractuali,
- funcționare în regimuri tehnice anormale,
- creșterea riscului de avarii la instalații.
Termoenergetica: „Temperatura poate fi contractuală, dar debitul nu ajunge până la capătul rețelei”
De cealaltă parte, Termoenergetica susține că problema nu este neapărat temperatura la ieșirea din CET-uri, ci debitul: dacă debitul este insuficient, agentul termic nu mai poate „ține” pe distanțe mari, iar în cartierele departe de sursă (exemplul invocat public: traseul de la CET Sud către zone precum Colentina sau Aviației) se ajunge la calorifere reci sau abia călduțe.
Pe scurt, mesajul operatorului rețelei este: „nu e suficient să fie 97–98°C la plecare, dacă nu curge suficient ca să ajungă cu energie utilă la consumator”.
De ce contează „returul” și de ce conflictul nu se rezolvă dintr-o singură comandă
Un punct important în explicația ELCEN este că termoficarea funcționează ca un circuit: nu contează doar ce pleacă din centrale, ci și cum se întoarce agentul termic din rețea către CET-uri (parametrii de retur). Dacă returul este necorespunzător, sistemul se dezechilibrează, iar centralele pot fi obligate să funcționeze cu restricții pentru a evita riscuri tehnice.
În termeni simpli: rețeaua nu este doar „un furtun” care duce căldura, ci un sistem închis în care pierderile și parametrii de funcționare se influențează reciproc. În astfel de condiții, creșterea debitului poate ajuta pe termen scurt anumite zone, dar poate amplifica stresul tehnic dacă pierderile rămân mari.
„Apa de adaos” – indicatorul care arată cât de mult se pierde din rețea
În comunicările publice recente, ELCEN insistă pe conceptul de apă de adaos: dacă rețeaua pierde masiv agent termic (prin avarii, fisuri, zone degradate), atunci sistemul trebuie alimentat continuu cu apă tratată, pentru a menține funcționarea.
Când acest indicator sare mult peste normal, compania descrie situația ca pe un regim de „stres” pentru instalații: uzură accelerată, risc de depuneri și coroziune, presiune pe instalațiile de tratare chimică și o toleranță mai mică la variații sau la „forțări” de debit.
Investițiile în rețea: cât s-a înlocuit și de ce problema persistă
În paralel cu disputa ELCEN–Termoenergetica, Primăria Capitalei a comunicat în ultimii ani modernizări ale rețelei magistrale, cu ordine de mărime de peste 180 km reabilitați în câțiva ani. Chiar și cu aceste lucrări, rețeaua rămâne una extinsă și veche pe multe tronsoane, iar episoadele de ger scot la suprafață punctele vulnerabile: avarii, pierderi și dezechilibre hidraulice.
Ce pot face bucureștenii când caloriferele rămân reci
În perioadele de ger, diferența dintre „disconfort” și „avarie” poate fi dificil de evaluat din apartament. Sunt însă câteva lucruri utile:
- verifică informațiile publicate de operator despre funcționarea sistemului (zone afectate, puncte termice, tip de deficiență – debit/temperatură/avarie);
- sesizează problemele către operator/administrator, cu detalii (adresă, etaj, orele când apare problema, dacă e constant sau fluctuant);
- dacă sunt calorifere reci în tot blocul sau scara, problema este aproape sigur în rețea/punct termic, nu în instalația individuală din apartament.
Pentru București, miza imediată este una de operare: în ger, fiecare decizie (mai mult debit sau regim conservativ) vine cu costuri și riscuri. Iar disputa publică dintre producător și distribuitor arată același lucru pe care îl simt locatarii: sistemul funcționează la limită și orice dezechilibru se vede direct în calorifere.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
