1932. Gazeta Municipală, publicație dedicată administrației bucureștene, anunță că primarul Dem I. Dobrescu vrea să demoleze Spitalul Colțea, să-i mute activitatea la Spitalul Militar, să lărgească bulevardul Colței (azi bulevardul I. C. Brătianu) și să construiască acolo noul sediu al Operei Române. Proiectul nu s-a realizat până la urmă, ca multe alte inițiative din interbelic.

Azi, o știre ca asta ar genera valuri de reacții și proteste. Spitalul Colțea e monument istoric, însă în anii ’30 nu exista noțiunea asta stipulată în lege, deci se putea demola cam orice. În parte, asta a permis dezvoltarea accelerată a capitalei în acea epocă.

Ţărănistul Dem Dobrescu a fost unul dintre cei mai buni primari ai Bucureștiului. A condus Primăria București între 1929-1934 și a venit cu proiecte ambițioase. A lărgit artere, inclusiv Calea Victoriei, a trasat străzi drepte, le-a îndreptat pe cele strâmbe (foste ulițe de secol 18-19), a construit piețe generoase. Într-un ritm nemaivăzut până atunci, primăria a făcut ample lucrări edilitare de pavaj, apă, iluminat electric și canalizare. Pentru că Dâmbovița era sursa de apă potabilă pentru mare parte din bucureșteni, a interzis pentru prima oară scăldatul în râu dar a compensat cu construirea primelor ștranduri. Pentru a facilita aprovizionarea cu apă potabilă, a instalat fântâni publice la colțurile străzilor (cișmele). A salubrizat orașul ca niciodată, a scos tone peste tone de gunoi acumulat în decursul anilor și a plantat mulți copaci. Pe plan social, a înființat adăposturi gratuite pentru iarnă destinate oamenilor fără casă, cantine pentru sărmani și muncitori. A dispus identificarea familiilor sărace care să primească ajutor de la primărie, pentru o mai bună gestiune a resurselor. Lui Dem Dobresu i s-a spus „primarul-târnăcop” pentru că a trasat noi străzi și bulevarde într-un ritm foarte rapid.

În prezent, actul de administrație publică e politizat excesiv deși ar trebui să fie o activitate managerială axată pe eficiență în implementarea unor strategii de dezvoltare a Bucureștiului și de a îmbunătăți în mod real calitatea vieții locuitorilor. Politizarea aberantă duce la o situație jenantă în care primarul general, primarii de sector, consilierii generali și consilierii de sector nu sunt interesați serios de a implementa proiecte pe termen mediu-lung, vizând doar câștigul de moment. Totul are miză electorală și toți edilii vor puncte la imagine. Recitește ce a făcut Dobrescu în doar 5 ani de mandat cu posibilitățile din anii ’30. Întreabă-te apoi ce s-ar putea face pe bune în București cu posibilitățile din zilele noastre.

Ar fi excelent ca fiecare primar general și fiecare primar de sector să vină cu un bilanț la final de mandat pentru a arăta ce au făcut în anii cât au condus administrația locală.