20.6 C
București
luni, iunie 14, 2021

Ai auzit de Moara Olmazu?

[MOARA OLMAZU] Deseori tindem să ne concentrăm pe evoluția centrului Bucureștiului și omitem ce s-a întâmplat în alte alte zone, cum ar fi modificarea drastică a regimului de înălțime pe șoseaua Ștefan cel Mare în postbelic, etapizat, cu consecințe până în prezent, inclusiv pierderea de patrimoniu industrial valoros. Ai auzit de Moara Olmazu? Uite aici:

► 1961. Documentarea construirii a două blocuri ce străjuiesc intrarea pe aleea Circului dinspre șoseaua Ștefan cel Mare, perspectivă dinspre intersecția cu strada Galați (fostă și actuală Vasile Lascăr), unde apăruse deja un bloc de 4 etaje (prim-plan stânga). Se observă definirea gabaritului actual al drumului, retras, cu o treime mai lat decât cel vechi, la care era aliniată casa cu un singur nivel și prăvălie la stradă din plan median stânga. Blocurile masive, cu copertine în zig-zag pe terasă, aparțin stilului modernist postbelic socialist. Cel lung, din depărtare, era încă în execuție la data pozei, iar cel scurt, din prim-plan dreapta, era deja finalizat.

În spatele celui încă în șantier se vede o construcție din cărămidă, mai joasă: vechea Moară Olmazu (marcată cu galben), azi dispărută și uitată. Cadrul intersectează epoci din evoluția acestei foste periferii de București: coloșii industriali de secol 19 construiți la marginea orașului, locuințele modeste de la 1890-1900 tipice mahalalelor și dezvoltarea pe verticală din postbelic, cu ignorarea istoriei locului. Casa din plan median și vecinele ei sunt demolate la finalul anilor ’70 și înlocuite de blocuri, trotuarul și benzile de circulație ale șoselei Ștefan cel Mare, supralărgită.

► 2006. Cadru luat din blocul lung încă în execuție în poza din 1961, cu clădirea principală a Morii Olmazu, la acea dată abandonată, degradată și așteptând demolarea. Fondată în 1862 de frații C. și N. Zahariad Olmazu, precedă cu 3 ani Fabrica de Cărămidă Tonola, de pe amplasamentul clădirii Circului (realizată în 1960). Fabrica de Cărămidă Tonola, a germanului Max Tonola, datând din 1865, funcționează până la finalul anilor ’30. În urma extragerii argilei, materie primă în fabricarea cărămizilor, se formează groapa Tonola, unde e azi lacul din parcul Circului.

În secolul 19, șoseaua Ștefan cel Mare echivelează vechea șosea de Centură a Bucureștiului, de aceea pe frontul ei nordic se construiesc fabrici, la limita orașului. Apar în zonă trei mori – Gagel/Viața, Olmazu și Asan – dintre care doar una supraviețuiește, ruinată: Moara Asan din 1853).

Morile Viața și Olmazu, pe harta Bucureștiului din 1939

Moara Gagel/Viața e naționalizată în 1948, devine Moara Pionierul, redenumită după 1989 Întreprinderea de Morărit și Panificație Dâmbovița și demolată în 2002-2003.

Perimetrul eliberat pentru ridicarea ansamblului rezidențial, așa cum se vedea pe imaginea din satelit din 2000

Moara Olmazu se extinde cu noi corpuri de clădire la final de secol 19, dar pierde o parte din ele, chiar cele mai vechi, la finalul anilor ’50, la trasarea aleii Circului și a blocurilor de 4 etaje care o plachează. Celelalte clădiri continuă să fie utilizate ca spații de depozitare până în anii ’90-2000.

Demolarea finală a Morii Olmazu se petrece în octombrie-noiembrie 2007. Sunt rase construcțiile de final de secol 19, inclusiv cea principală, cu structură interioară de lemn, folosită până atunci ca depozit. E demolată și fosta Fabrică de Cauciuc Quadrat, dinspre strada Dinu Vintilă (fostă aleea Tonola). În 2008, pe terenul eliberat de construcțiile industriale apare un ansamblu rezidențial, parte a boom-ului imobiliar de dinainte de criza financiară din 2009.

► PREZENT. Șoseaua Ștefan cel Mare e una dintre cele mai aglomerate artere ale capitalei. În haosul urban actual, e greu de găsit urmele istoriei industriale a locului, deoarece nimic nu mai amintește de ceea ce se găsea acolo. Moara Gagel/Viața e înlocuită de blocuri postmoderniste înalte, inspirate parcă de cele din centrul civic ceaușist al anilor ’80, dar finisate mai slab calitativ și realizate strict pentru profit rapid.

Pe locul Morii Olmazu nu s-a construit nimic până acum. Nicio urmă de istorie n-a fost încorporată în proiectele noi, iar autoritățile locale au permis asta. De exemplu, clădirea principală a fostei Mori Olmazu putea fi menținută lejer și încorporată în ansamblul nou, dar lăcomia de a profitabiliza orice metru pătrat nu i-a dat nicio șansă. E doar un episod mai puțin cunoscut din epopeea distrugerii sistematice a patrimoniului industrial bucureștean în numele societății de consum, din 1990 încoace.

Raiden

foto 1961: arhiva Agerpres

foto 2006: Aparu Stefan-Daniel (Flickr)

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.