[8 MARTIE] Imagine-document de la prima celebrare a Zilei Internaționale a Femeii în timpul regimului comunist, pe 8 Martie 1948, în Piața Universității. Hai să detaliem cadrul, că e interesant:
► CONTEXT GENERAL. Partidul Socialist American sărbătorește prima oară Ziua Femeii pe 28 februarie 1909 la New York. În august 1910, la Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga, se propune sărbătorirea Zilei Internaționale a Femeii, fără a se indica o dată concretă. În 1917, după ce femeile din Rusia primesc drept de vot sub regimul bolșevic al lui V. I. Lenin, 8 Martie devine sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică. Deși inițial asociată mișcării socialiste/comuniste, 8 Martie e adoptată și de mișcarea feministă la finalul anilor ’60. Proclamarea, în 1977, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor, marchează adoptarea la nivel global a zilei de 8 Martie ca Zi a Femeii, sărbătorită diferit în fiecare stat.
► CONTEXT LOCAL. 8 Martie 1948 e marcat la București cu mare fast, prilej de diseminare a propagandei nou-proclamatei Republici Populare Române (RPR) odată cu abdicarea regelui Mihai pe 30 decembrie 1947. Pe 28 martie 1948 au loc alegeri generale câṣtigate de Frontul Democraṭiei Populare (FDP), dominat de comuniști. Sunt ultimele alegeri la care participă oponenți reali ai comuniștilor. Partidele istorice pierd și FDP a câștigă cu aproape 98% după ce fraudează scrutinul.
Pe 6 aprilie, Marea Adunare Naṭională (MAN) își deschide prima sesiune de lucru. Pe 13 aprilie se votează noua Constituṭie, inspirată de cea din 1936 a lui I. V. Stalin ṣi care consacră MAN ca organ suprem al puterii de stat și unic legiuitor în RPR, practic un parlament unicameral. Deputații în MAN aleg Prezidiumul MAN a RPR, organ colectiv de conducere a statului, alcătuit dintr-un președinte, 3 vicepreședinți, un secretar și 14 membri. Președintele Prezidiului MAN e, tehnic vorbind, șef al statului. Membrii principali ai Prezidiului (Prezidiumului) Provizoriu al MAN al RPR la data fotografiei erau: Constantin I. Parhon (președinte), Ion Niculi (vicepreședinte), Mihail Sadoveanu (vicepreședinte), Ștefan Voitec (vicepreședinte) și Gheorghe Stere (secretar).
► BUCUREȘTI. Într-un spațiu urban amenajat relativ modest cu elemente vizuale de propagandă (asta urma să se schimbe radical în anii ’50 și mai departe), oamenii se strâng pe partea carosabilă: bulevardul Republicii (fost Carol I pe acel tronson, azi Elisabeta) în fața clădirii Universității „C. I. Parhon” (azi Universitatea din București) și în Piața Academiei (azi esplanada statuilor din Piața Universității), pe hemiciclul care ocolește statuia lui Mihai Viteazu (amenajare de la 1900 distrusă la finalul anilor 2000 pentru amenajarea unei parcări subterane). Corpul central, al Universității, afectat de bombardamentele aliate din aprilie 1944, e pus în siguranță cu schele, dar două treimi urmează să fie demolate și reconstruite abia la finalul anilor ’60.
Pe treptele Universității, unde se aflase pavilionul regal al lui Carol I la ceremonia proclamării regatului în 1881, în 1948 se regăsește tribuna oficială, de unde decidenții politici asistă la eveniment. Pe fundal, portretele celor mai importanți oameni ai momentului: în stânga, Constantin I. Parhon, președintele Prezidiumului Provizoriu al MAN a RPR (șeful statului) și în dreapta, Petru Groza, președintele Consiliului de Miniștri al RPR (prim-ministru/premier în accepțiunea actuală). Între portrete, o reprezentare a proiectului de emblemă (stemă) de stat a RPR (urma să fie adoptată oficial odată cu noua Constituție), inspirat din cea a URSS. Frumos, simetric.
Mulțimea poartă drapele tricolore și roșii, portrete ale unor fruntașe comuniste (în mod notabil Ana Pauker, la acea dată ministru de Externe, prima femeie ministru din istoria României și Florica Bagdasar, ministrul Sănătății) dar cele mai multe ale liderului sovietic I. V. Stalin și pancarte/bannere cu sloganuri: „Trăiască 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii”, „Trăiască marele geniu al omenirii muncitoare, stegarul luptei pentru pace, eliberatorul și prietenul iubit al poporului nostru, Iosif Visarionovici Stalin”, „Slavă marelui Stalin”, „Trăiască 8 Martie, ziua femeilor din lumea întreagă” etc. Decenii mai târziu, în anii ’70-’80, 8 Martie avea să graviteze în România în jurul unei singure femei, Elena Ceaușescu.
Spațiul urban, deși afectat de război, menține amenajarea interbelică, în mod notabil alveolele de verdeață din jurul statuilor, azi înlocuite de betoane inestetice și nepractice, lângă una dintre cele mai aglomerate și poluate intersecții ale Bucureștiului prezentului.
foto: arhiva Agerpres
de Raiden
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
