Imaginea zilei, la metrou.

La statia următoare față de unde am urcat eu, urcă o femeie si o copilă la vreo 4 ani, as estima. Femeia parea sa ii fie bonă sau bunică. Copila cu o voce zglobie, cânta si privea senină in jur. Femeia scrolla de zor pe telefon. Vocea copilei m-a facut sa zambesc, iar pitica mi-a observat zambetul din ochi. Uimitor cum mi-a sesizat zambetul. Pentru ca eram pe scaune față in față, cumva a inceput sa isi atinga floricica de pe geacă, cu ochii la mine. Am comunicat din priviri, as zice. A cantat iar. Cand m-am ridicat sa cobor, am crezut ca eu imi voi lua la revedere de la ea. Dar, surprinzator, fetița a fost prima care mi-a facut cu mâna.În tot acest timp, insotitoarea nu a ridicat ochii din telefon.

Zambiti oameni, chiar si pe sub masca, ochii pot zâmbi si ei.

de Alina Condrea

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.