Fitece dimineață iau de la cap la coadă Basarabul, spre treabă. Uneori șed pe pod nici trei minute, alteori mai bine de-un sfert de ceas; dar de cele mai multe ori îl fac cam în cel mult zece minute.

Nu-i deloc rău. Cît de bine-am făcut Capitalei cu acest pasaj, nici nu ne dăm seama.

În alea zece minute petrecute pe pod n-ai ce face; doar să te uiți de sus, spre oraș.

Ai putea, însă, să numeri tramvaiele.

Ți-ai închipui că, mai ales dimineața, tramvaiele de pe linia circulară 1/10 ar trebui să zbîrnîie, să meargă unul după altul.

Dar nu-i deloc așa.

Dimineți la rînd mă uit după tramvai, să-l văd cum mă depășește.

Și nu-l văd. Nu-l văd azi, nu-l văd nici mîine… ce dorință să iau tramvaiul să mai am?

Fiindcă tramvaiul 1/10 merge prost. Merge repede, dar vine rar! Călătorul șade ca prostu-n stație și de-abia apucă să se urce.

Da, nene: vreau să văd barosanul cum mă depășește cu tramvaiul: asta-i pe limba mea, asta-nțeleg eu.

de The Hungry Mole