Fitece dimineață iau de la cap la coadă Basarabul, spre treabă. Uneori șed pe pod nici trei minute, alteori mai bine de-un sfert de ceas; dar de cele mai multe ori îl fac cam în cel mult zece minute.
Nu-i deloc rău. Cît de bine-am făcut Capitalei cu acest pasaj, nici nu ne dăm seama.
În alea zece minute petrecute pe pod n-ai ce face; doar să te uiți de sus, spre oraș.
Ai putea, însă, să numeri tramvaiele.
Ți-ai închipui că, mai ales dimineața, tramvaiele de pe linia circulară 1/10 ar trebui să zbîrnîie, să meargă unul după altul.
Dar nu-i deloc așa.
Dimineți la rînd mă uit după tramvai, să-l văd cum mă depășește.
Și nu-l văd. Nu-l văd azi, nu-l văd nici mîine… ce dorință să iau tramvaiul să mai am?
Fiindcă tramvaiul 1/10 merge prost. Merge repede, dar vine rar! Călătorul șade ca prostu-n stație și de-abia apucă să se urce.
Da, nene: vreau să văd barosanul cum mă depășește cu tramvaiul: asta-i pe limba mea, asta-nțeleg eu.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
