[MITROPOLIE] Vedere elevată a platoului dealului Patriarhiei (Mitropoliei) în 1935.
Arată similar cu ce e în prezent, dar sunt câteva detalii esențiale care fac diferența. Context: cadrul e luat după finalizarea lucrărilor masive de sistematizare a Aleii Dealul Mitropoliei, care face legătura între Piața Unirii (Piața 8 Iunie la data pozei) și platou.
De la stânga la dreapta:
► ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Palat monumental, edificiu de stat din 1907-1908, proiect al arhitectului Dimitrie Maimarolu, sediu al (pe atunci) camerei inferioare a Parlamentului României.
Ce era acolo înainte de construcția palatului
Devenit Palatul Marii Adunări Naționale în timpul regimului comunist, apoi iar Camera Deputaților la începutul anilor ’90, clădirea e dată BOR de către Guvern în administrare în 1996 și de tot în 2010. Azi se numește Palatul Patriarhiei, un nume abuziv.
Restaurarea din ultimii ani, realizată parțial cu fonduri europene, a mutilat proiectul inițial, bomboana de pe colivă e spoirea în auriul a vulturului din vârful cupolei.
► CATEDRALA. Inițial biserica Mitropoliei, construită între 1654-1658 de Constantin Șerban Basarab, domn al Țării Românești și al Moldovei. Ridicată la rang de Catedrală Patriarhală după Primul Război Mondial, e afectată de-a lungul anilor de cutremure, mai ales la nivelul turlelor. Se observă o incintă în stânga altarului, eliminată în anii ’50, la restaurarea pe banii statului comunist a ansamblului arhitectural din deal sub patriarhatul lui Justinian Marina, „Patriarhul Roșu”, care a colaborat cu regimul totalitar.
► CLOPOTNIȚA. Construită în 1698 de voievodul Constantin Brâncoveanu ca portal de acces în complexul mănăstiresc, înconjurat de ziduri până la Războiul de Independență (1877-1878), apare mai mică în poza asta decât e în prezent. Cutremurele succesive năruie parțial turnul de-a lungul secolelor. În dreptul clopotniței e împușcat în 1862 prim-ministrul Barbu Catargiu, venit să țină un discurs în plenul Adunării Deputaților.Înălțimea inițială și-o recapătă la aceeași restaurare din anii ’50. În anii 2000, vechile porți de lemn ale portalului de acces al clopotniței sunt înlocuite de uși de termopan, iar portalul devine magazin bisericesc dotat cu aer condiționat. Profit garantat, prin mutilarea unui monument medieval târziu, dar BOR nu se oprește aici. Mutilarea clopotniței continuă cu instalarea unui panou electric.
► LUPOAICA. Cea mai plimbăreață statuie din București, inaugurată în 1906 odată cu Parcul Carol I, dar al regelui Italiei pentru regele României la Jubileul de 40 de ani de domnie (1866-1906) al lui Carol, Lupoaica se mută prin 1908 în Piața Romei, pe Lipscani. Trasarea axei Universitate-Unirii (azi b-dul Brătianu) distruge Piața Romei veche, deci Lupoaica se mută la Patriarhie, cum se vede în poză. Sfinții părinți din deal se plâng că Lupoaica, orientată cu coada spre Catedrala Patriarhală, e o jignire, așa că, la finalul anilor ’50, în timpul restaurării ansamblului mănăstiresc, statuia e dusă la Piața Confederației Balcanice, azi Piața Dorobanților, unde stă până-n anii ’80, când vine mai spre centru, în Piața Romană, la intrarea pe b-dul Ana Ipătescu (azi b-dul Lascăr Catargiu). După finalizarea relativă a pietonalizării zonei-pilot a centrului istoric, ca gest de PR al primarului general Sorin Oprescu, Lupoaica revine pe Lipscani, într-o Piață a Romei-surogat, unde găsești monumentul și-n prezent. Lupoaica e travel blogger, gen.
► SPAȚIUL PUBLIC. Amenajarea impecabilă, cu piatră cubică solidă și borduri produse special pentru acest spațiu în anii ’30, e praf acum. Piatra cubică a fost în mare parte înlocuită în 2017 cu materiale de slabă calitate, de la furnizori strategici. Mai jos de Lupoaică se vede și-un stâlp de iluminat „cârlionțat”, model interbelic dispărut.Bordurile din stânga-jos, azi degradate și deplasate, marchează trepte elegante de acces spre o scară care duce la poalele dealului, în lateral. Trotuarul încă păstrează dalele pătratice interbelice, cu care erau pavate multe zone din oraș în anii ’30. Nimeni nu e interesat să restaureze spațiul public, pentru că nu se caută materiale durabile, ci unele perisabile, să meargă contractele multianuale, sărakilor.BOR a încălcat orice legislație de protecție a zonelor-monument și a parazitat situl istoric cu construcții care n-au ce căuta acolo. Adăugăm construcția ilegală a unei chestii pe care o vom numi Acceleratorul de Moaște ,BOR confiscă domeniul public, cu sprijinul autorităților, e revoltător . Da, robi și roabe ale lui Cthulhu, dealul Patriarhiei are o istorie incredibilă care se suprapune cu evoluția statalității românești. Parlamentul din deal a trecut prin mărirea și decăderea democrației, dar nici măcar comuniștii nu l-au mutat de acolo, deși în anii ’80 deja se decisese ca Marea Adunare Națională să se mute la Casa Poporului. În 2010, ultimul picior al statului român de pe deal, vechiul palat al Adunării Deputaților, e cedat BOR, care aproape își reface zidurile de dinainte de Independență. Cetățenii nu au acces în grădinile vechiului Parlament, de exemplu, iar spațiul public e batjocorit la modul nesimțit. BOR e stat în stat și nu răspunde pentru abuzuri, dar nici nu există sancțiune din partea publicului pentru ce face.
Dă o tură pe dealul Patriarhiei, o să-l vezi cu ochi diferiți acum.
de Raiden
foto: arhiva Agerpres
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.