9 C
București
marți, aprilie 20, 2021

Un spațiu al libertății, al diversității, creativității.

Pentru mine 1 Martie este asociat cu zilele de sfârșit de februarie, și plăcutele cozi din fața magazinelor Fondului Plastic, la mijlocul anilor 1970.

Erau două: unul lipit de clădirea hotelului Union, cam peste drum de Arhitectură, celălalt pe bulevard, lipit de teatrul Bulandra.

Găseai în simpatica îmbulzeală, colorată și guralivă, partea boemă a proaspăt întrupatei clase de mijloc din comunism, și aspiranți la statutul ăsta, proveniți din valul de studenți ce anima orașul în anii aceia de ”liberalizare” a regimului.

Fondul Plastic era un spațiu al libertății, al diversității, creativității.

Era altceva.

Știu că o să ziceți că sunt nebun, dar aș paria că mulți dintre cei care au ieșit în Piața Universității, în decembrie 1989, erau destui dintre cei care băteau step, în zăpadă, la coadă la mărțișoare, în fața celor două magazine.

Atunci, în anii 1970, să cumperi mărțișoare de la Fond era o chestie de statut social, o declarație de apartenență la ceva ce nu era ”la comun”.

Comunismul a început să se clatine din momentul în care nevoile de bază au fost satisfăcute, societatea s-a diversificat, și au apărut noi nevoi, în rândul elitelor tehnice, economice, intelectuale.

Elite care se îndepărtau de ideologie, sau aderau la ideologii ce reprezentau, pentru ele, occidentalizarea.

Această subtilă transformare socială a unei societăți care își recruta, atunci, elitele dintr-o bază brusc extinsă prin accesul la educație a unui număr fără precedent de mare de indivizi proveniți din clasele defavorizate în interbelic, merită o analiză serioasă, și nuanțată.

Inclusiv uimirea vechilor elite, care au supraviețuit anilor stalinismului românesc (și au supraviețuit infinit mai mulți decât ni se spune acum, pentru că era nevoie de ele pentru a pregăti noile elite) merită studiată.

Sigur că nu vă așteptați să vă povestesc așa despre mărțișoarele de la Fondul Plastic.

Dar au fost ani frumoși, și nu doar pentru că eram tineri, ci pentru că ne construiam o identitate. Și această construcție a fost lucrul cel mai prețios pentru noi, ca indivizi.

De Constantin Gheorghe

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.