„Mama păcălită”, baletul ce redescoperă bucuria pură a muzicii şi mişcării
Într-o perioadă în care noutatea de astăzi devine uitarea de mâine, există nestemate artistice atemporale care refuză, cu o încăpățânare senină, să-și piardă strălucirea. Din 9 mai, Opera Comică pentru Copii aduce în fața publicului bucureștean un adevărat diamant al artei coregrafice mondiale: „Mama păcălită” (adaptare după „La Fille mal gardée” – „Fata prost păzită”), balet care, la peste 230 de ani de la premiera sa, continuă să pulseze de vitalitate și prospețime, într-o montare ce transformă scena în spațiul unei bucurii ingenue, atât de rară în peisajul cultural contemporan. Nu vei dori să ratezi acest spectacol care îți prezintă condensat o întreagă istorie muzicală și coregrafică. Și o face cu naturalețe, cu umor și cu doza potrivită de spectaculozitate, în economia căreia mesajul profund este imprimat în fiecare gest. „Mama păcălită” este o mică revoluție blândă, în mișcare de peste două secole, o demonstrație că baletul poate fi accesibil fără să-și piardă esența, umorul și eleganța.
Capsulă sonoră ce vibrează peste timp
Partitura acestui balet e asemenea unui mic muzeu muzical, alert și plin de surprize. Pornind de la compoziția originală a lui Jean Dauberval, care a adunat o suită de piese la modă în 1789, trecând prin varianta componistică semnată de Ferdinand Hérold în 1828 și ajungând la versiunea strălucită realizată de John Lanchbery pentru Baletul Regal Covent Garden în anii 1960, muzica reunește în mod inspirat influențe rafinate din creațiile lui Giachino Rossini și Gaetano Donizetti, combinate cu ritmuri tradiţionale franceze și suplețea simfonică britanică. De fapt, partitura lui Ferdinand Hérold, îmbogățită magistral de John Lanchbery, este echivalentul muzical al unei plimbări cu picioarele goale printr-o pajiște înflorită, după o lungă hibernare urbană. Fiecare notă poartă în ea ecoul unei vitalități naturale pe care viața modernă pare că a uitat-o.
Pentru urechea prezentului, obișnuită cu stimulii sonori agresivi, această muzică funcționează ca o redescoperire a satisfacţiei estetice pure. Este acel sentiment rar care apare atunci când, după ce ai ascultat prea mult timp în căști muzică la maximum, redescoperi sunetul autentic al unui pian adevărat într-o sală cu acustică perfectă. Melodiile săltărețe ale scenelor de la ţară sunt mai mult decât un simplu fundal sonor al unui balet; sunt povestitoare ele însele, fiecare temă muzicală fiind construită pentru a susține narațiunea cu o precizie demnă de cele mai rafinate producții cinematografice contemporane.
Ce este cu adevărat original la această lucrare rămâne caracterul său compozit, progresiv, fiecare epocă muzicală aducându-și contribuția cu o notă, o armonie, o textură. pentru ca rezultatul final să fie nu doar remarcabil din punct de vedere valoric, ci și accesibil pentru sensibilitatea de azi. Un univers sonor care nu te „însoțește” pasiv, ci te atrage cu forță direct în mijlocul acțiunii. Te face să simți acut momentele în care fie mama ridică sprânceana, fie iubirea freamătă între Lise și Colas; sau în care sărmanul Alain este responsabil de o gafă înduioșătoare. O poveste muzicală savuroasă, pe care, deși neînsoțită de cuvinte, o înțelegi perfect.
Când lemnul devine poezie în mișcare
Celebrul „dans al saboților” reprezintă poate unul dintre cele mai apreciate și ingenioase momente din istoria baletului, o secvență în care un obiect utilitar este transformat în instrument de virtuozitate artistică. Momentul în care zgomotul aparent prozaic al saboților de lemn pe podea devine brusc o simfonie ritmică perfectă, o demonstrație de precizie și expresivitate, farmecă pe loc și smulge invariabil aplauze spontane.
Acest dans, care cere o tehnică impecabilă mascată sub aparența unui joc popular nepretențios, ilustrează perfect filosofia întregului spectacol: cea mai înaltă artă este aceea care reușește să vorbească pe limba oricui.
Superlativ și respect pentru public
Premiera acestei primăveri, propusă de Opera Comică pentru Copii, demonstrează, o dată în plus, că rafinamentul și accesibilitatea pot coexista. Instituția, cunoscută pentru montările sale impecabile, ce îmbină ludicul cu valoarea estetică, oferă un nou spectacol creat cu respect pentru tradiţie și cu maximă grijă față de publicul contemporan, tânăr și matur deopotrivă. Regia, coregrafia și scenografia sunt semnate de Cătălin Caracaș și Adriana Urmuzescu, doi creatori cu o experiență vastă în zona spectacolelor clasice și moderne, nume cu parcurs artistic consolidat inclusiv la Opera Națională București. Împreună au conceput o variantă condensată, fără a fi simplificată, în care esența baletului original este păstrată, dar transpusă cu o energie scenică proaspătă și empatică, sub un titlu inspirat, „Mama păcălită”, menit să apropie povestea de publicul tânăr și de familii.
O galerie de artă în mișcare
Îți place arta plastică? Venind la „Mama păcălită” vei avea o surpriză foarte plăcută. Pe scenă, trei mari cadre ca niște tablouri domină spațiul vizual. Din ele, personajele par că se desprind direct, ca și cum ai privi o pictură care, brusc, începe să se miște. Impresia e aceea a unei expoziții care trăieşte, în care viața satului – cu hambare, porți, iubiri pe furiș și dansuri cu saboți – capătă dintr-o dată glas, mișcare, puls. Este o viziune regizorală prin excelenţă eficientă, care transformă scenografia într-un personaj în sine. Și care vorbește publicului tânăr pe limba sa: cu imagini puternice, fără să cadă în clişee.
Poveste atemporală despre libertate și iubire
„Mama păcălită” are o poveste mai actuală ca oricând. Baletul are un subiect care, în simplitatea sa aparentă, reușește să atingă o coardă de sensibilitate universală: triumful iubirii autentice asupra calculelor materiale meschine. Lise, fata rebelă și plină de viață, refuză să-și vândă libertatea pentru siguranța unui mariaj convenabil din punct de vedere financiar, alegând în schimb dragostea adevărată. Într-o lume în care aplicațiile de dating ne încurajează să „filtrăm” potențialii parteneri după venituri sau statut social, mesajul acestui balet dobândește o rezonanță aproape subversivă. Gesturile de afecțiune dintre Lise și Colas, dansate cu o prospețime care traversează secolele, ne amintesc de autenticitatea unui sentiment care a ieşit mereu deasupra tuturor modelor și convențiilor sociale.
O lecție dansată despre istoria baletului
Nu în ultimul rând, spectacolul este o adevărată călătorie prin coregrafia clasică. De la mișcările inspirate de Jean Dauberval, părintele baletului narativ modern, până la reinterpretările cu umor britanic ale lui Sir Frederick Ashton, „Mama păcălită” e o demonstrație despre cum dansul poate fi atât expresie estetică, cât și limbaj universal. Dansurile de grup, cu panglici, cu coșuri, cu saboți, sunt pline de energie și cer o precizie tehnică impecabilă. Iar momentele de pantomimă comică, în special cele ale Văduvei Simone, aduc o notă de autoironie rar întâlnită în baletul clasic.
Pe scurt:
Dacă vrei să ştii cum sună peste 200 de ani de muzică transformați într-o partitură unitară, fermecătoare, care povestește fără cuvinte,
Dacă îți dorești un spectacol realizat cu seriozitate și imaginație, gândit de cei mai buni profesioniști ai scenei coregrafice românești pentru un public inteligent și curios,
Dacă vrei să înțelegi ce poate face dansul atunci când devine poveste, umor, emoție și lecție artistică într-un singur gest,
„Mama păcălită” este exact experiența scenică de care ai nevoie!
Din 9 mai, vino la Opera Comică pentru Copii pentru a vedea un spectacol despre curaj, iubire și, înainte de orice, despre artă ca gest firesc, ce merită să facă parte din viaţa noastră obişnuită, gest făcut cu grație și cu zâmbetul pe buze. Un balet care te va convinge, în numai 75 de minute, că tablourile pot prinde viață și că iubirea adevărată și sinceră învinge orice obstacol.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
