Strada Lămîiței – formindabilă pantă! – unește cele două părți ale Filaretului, cea de jos și cea de sus.
Liniștită, cuminte, drăguță, nu poate lipsi din nici o plimbare prin locurile astea, care te atrag cu istorie, cu tihnă, cu neașteptate scurtături printre acoperișuri…
Cîteva mici schimbări și pe-aici, nu se poate altfel. Ce bine, însă, că nu-s chiar atît de neiertătoare.
La colțul cu micuța stradă Gheorghe Costescu, casa asta a pierdut destule detalii plăcute în urma renovării. Dar – în sine, fără să mai facem comparații – pare veselă, potrivită.
O căsuță banală. Nu mai e: și mini-bloculețul rezultat încearcă să nu chinuie vizual strada.
Zău dacă-mi pare rău după vechea situație. E mai bine acum:
Aici… clar: o îmbunătățire a îmbunătățirii.
Plus o reîmprospătare modestă, dar îndestulătoare.
Între frumoasa renovare de jos, de la-nceputul străzii și necăjita poștă, rămasă în paragină-n capătul celălalt, strada Lămîiței se păstrează armonios: pașii pe-aici ne fac plăcere.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
