Da, e podul ăla ceva mai extins peste Dâmbovița, de unde începe Calea Victoriei. Am găsit o poză din 1973, fix de când spațiul ăsta și-a luat numele actual.

► DENUMIRI SUCCESVE. Istoric vorbind, după 1900 locul a primit numele Piața Senatului, pentru că pe amplasamentul actualului bloc-turn Gioconda (din 1959) trebuia să apară Palatul Senatului Regatului României, edificiu început, dar niciodată finalizat. După al Doilea Război Mondial noua Republică Popolară Română avea Parlament unicameral, Marea Adunare Națională, cu sediul în dealul Patriarhiei. Așadar, numele Pieței Senatului a fost schimbat în Piața Splaiului, ceva destul de generic – Splaiul, practic linia râului Dâmbovița – are o lungime foarte mare. După 1965 a avut loc o nouă redenumire: Piața Splaiului a devenit Piața Operetei, în acest spațiu își avea sediul Opereta de Stat a Republicii Socialiste România, în clădirea vechiului Teatru Regina Maria din interbelic.

► AUGUST 1973. România era membră a ONU din 1955, așa că Piața Operetei a fost redenumită Piața Națiunile (Națiunilor) Unite în prezența Secretarului General al ONU de la acea dată, Kurt Waldheim, denumire pe care o păstrează și în prezent.

► EVOLUȚII. De remarcat cele două blocuri de pe fundal, care bordează segmentul de început al Căii Victoriei: dreapta – blocul Adriatica-Trieste (anii ’20), stânga – blocul de colț ridicat în 1959-1960. Ornamentele din vârf, o oglindire postbelică a celor de la Adriatica-Trieste, au fost distruse de seismul din 4 martie 1977 și n-au fost refăcute.

► PREZENT. Din păcate, Piața Națiunile Unite e percepută în prezent doar ca o intersecție aglomerată, haotică și pe alocuri ilogică, parazitată de panouri publicitare în exces și cu parcări care ar putea fi spații verzi. În anii ’80 de aici a fost trasat înspre Casa Poporului bulevardul Națiunile Unite, care n-are nicio legătură cu rețeaua stradală veche a zonei.

foto: arhiva Agerpres

de Raiden