În 1942, când Gala Galaction câștiga premiul național pentru literatură, valoarea acestuia era de 300.000 lei. Suma era frumușică: de vreo zece ori salariul unui profesor universitar, care varia între 25 și 29.000 lei.
În aceeași perioadă, un institutor la început de carieră câstiga în jur de 5.000 de lei, iar salariul unui muncitor calificat – asta era foarte important, să fie calificat – varia între 3000 și 5000 de lei. Tot în 1942, când Galaction câștigă premiul național pentru literatură, cel pentru artă, în același cuantum, îi era decernat lui Eustațiu Stoenescu.
Ar mai fi de spus și că, la saloanele de artă din interbelic și din perioada războiului, statul era unul dintre principalii achizitori de opere de artă. De obicei, se cumpărau pentru „decorarea instituțiilor”. Pentru artiști, era bine, era o sursă bună de venit. Pentru artă, nu știu, poate se găsește pe-aici un istoric de artă care să ne spună. În orice caz, din jurnalul lui Galaction, deduc că, pentru aceste premii consistente, sforile se trăgeau și atunci cam la fel, prin prietenii literare (sau artistice, după caz) și schimburi mutuale de servicii.
Alina Pavelescu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
