E ceva – în orașul ăsta așa de neîngrijit și mizer – să poți spune despre un loc anume că bate cu mult mizeria Capitalei.
Locul ăsta se cheamă „Romexpo”.
La fiecare eveniment de aici mă conving de asta.
Complexul expozițional, cîndva o mîndrie arhitectonică autohtonă, s-a pierdut. Pavilionul central – prăfuit, murdar, părăginit – te face să-ți ferești privirea.
De altfel, nici nu prea mai ai cum să-l vezi; accesul dintre Piața Scînteii e blocat de construcții noi, iar oamenii, ca să ajungă la evenimente, trebuie să se bage pe un soi de ocoliș lăturalnic care, de fapt, îi duce în parcarea mărginașă și nu direct prin vechea alee centrală, cu scuar, ce punea în perspectivă pavilionul.
Pavilioanele cele noi – unde se țin de fapt toate evenimentele – își au locul, vizual, undeva cam după kilometrul 25, pe unde se construiesc depozitele transportatorilor de pe autostradă.
Înăuntru, ventilație neîndestulătoare, sonorizare proastă și senzația aia de care nu scăpăm niciodată: de încropeală, de fușereală.
Peste tot praf, gropi, nici un picuț de umbră; gîndiți-vă la cel mai jalnic dos de piață pe care-l știți și uitați-vă la „Romexpo”: singura diferență e că pe aici nu vinde nimeni nici varză, nici cartofi, nici gogonele.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
